Mariei şi lui Marcel Dinu
Doamne sfinte, auzi-ne,
Cum ţi-auzi albinele!
Doamne sfinte, vezi-ne
Cum îţi vezi livezile!
Că pe meri sunt numai flori,
Iar pe noi numai sudori!
Doamne sfinte, plânge-ne!
Nu-ţi suntem noi sângele?!
Plânge-ne, îndură-te!
Nu-ţi suntem noi rudele?!
Noii huzuresc ciocoi
Noi – flămânzi şi trişti, şi goi!
Doamne bun, desprinde-ne
De pârjol şi grindine!
Culcă-ne, aşează-ne
Pruncuţii în leagăne!
Că mulţi dintre dânşii mor
În pântecul maicilor!
Nu mai vie stelele
Roşii! Cu smintelile
Ce vestiră ceţele
Şi pustietăţile!
Să răsară numai stea
Zidită de mâna ta!
Doamne drept, adună-ne
Lângă Prut şi Dunăre!
Înalţă-ne zilele
Lângă Tine ţine-le!
Că suntem copiii Tăi
Poate nu chiar cei mai răi!
Doamne sfinte, mută-ne
În bărbate tunete,
Să gonim tristeţile,
Toate strâmbătăţile!
Fraţi alăturea de fraţi
Ca şi brazii în Carpaţi!