Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Vecina

                        Mă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină,

                        Ci numai ochii, – ochii tăi, vecină, –

                        Că ţi-am făcut potecă prin grădină…

 

                        Adeseori tu laşi la geamuri storul,

                        Şi uşa ta e-nchisă cu zăvorul,

                        Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!

 

                        Şi tot mai des mă poartă necuratul

                        Spre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatul

                        Pe care-l ţin ispita şi păcatul.

 

                        De dorul tău, de dragul suferinţei,

                        Când amăgit mi-oi pierde rostul minţii, –

                        Tu vrei să-mi las şi fraţii, şi părinţii?

 

                        Să leg acum ce nu se mai dezleagă,

                        Să ispăşesc viaţa mea întreagă

                        Păcatul greu că mi-eşti atât de dragă?

 

                        Decât să fug cu tine-n largă lume,

                        Ori singur eu, să nu-ţi mai ştiu de nume, –

                        Mai bine-mpacă-mi dragostea cu glume.

 

                        Zâmbind să-mi vindeci inima rănită,

                        Păstrează calda ochilor ispită,

                        Dar nu mai ţine uşa zăvorâtă!

 

                        Că tu ţi-nconjuri viaţa cu zăvoare

                        Şi clipele de-acum le laşi să zboare,

                        Când dulcea tinereţe-i trecătoare…

 

                        De ce nu vrei să laşi în prag veşmântul

                        De datini grele ce-mi ucid avântul,

                        Că nu ne-ar şti nici vântul, nici pământul!

 

                        Când umbra nopţii cade peste vale,

                        Tu să m-aştepţi în pragul casei tale,

                        C-un văl uşor pe umerele goale.

 

                        Să vin, când luna nopţilor măiestre,

                        Frumoasă ca o fată fără zestre, –

                        Se uită lung şi tainic prin ferestre…