Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Rapsodii de toamnă

                        I

 

                        A trecut întâi o boare

                        Pe deasupra viilor,

                        Şi-a furat de prin ponoare

                        Puful păpădiilor.

 

                        Cu acorduri lungi de liră

                        I-au răspuns fâneţele.

                        Toate florile şoptiră,

                        Întorcându-şi feţele.

 

                        Un salcâm privi spre munte

                        Mândru ca o flamură.

                        Solzii frunzelor mărunte

                        S-au zburlit pe-o ramură.

 

                        Mai târziu, o coţofană

                        Fără ocupaţie

                        A adus o veste-n goană

                        Şi-a făcut senzaţie:

 

                        Cică-n munte, la povarnă,

                        Plopii şi răsurile

                        Spun că vine-un vânt de iarnă

                        Răscolind pădurile.

 

                        Şi-auzind din depărtare

                        Vocea lui tiranică,

                        Toţi ciulinii pe cărare

                        Fug cuprinşi de panică…

 

                        Zvonul prin livezi coboară.

                        Colo jos, pe mlaştină.

                        S-a-ntâlnit un pui de cioară

                        C-un bâtlan de baştină

 

                        Şi din treacăt îi aruncă

                        Altă veste stranie,

                        C-au pornit-o peste luncă

                        Frunzele-n bejanie!

 

                        II

 

                        Într-o clipă, alarmate,

                        Ies din şanţuri vrăbiile.

                        Papura pe lac se zbate

                        Legănându-şi săbiile.

 

                        Un lăstun, în frac, apare

                        Sus pe-un vârf de trestie

                        Ca să ţie-o cuvântare

                        În această chestie.

 

                        Dar broscoii din răstoacă

                        Îl insultă-n pauze

                        Şi din papură-l provoacă

                        Cu prelungi aplauze.

 

                        Lişiţele-ncep să strige

                        Ca de mama focului.

                        Cocostârci, pe catalige,

                        Vin la faţa locului.

 

                        Un ţânţar, nervos şi foarte

                        Slab de constituţie,

                        În zadar vrea să ia parte

                        Şi el la discuţie.

 

                        Când deodată un erete,

                        Poliţai din naştere,

                        Peste baltă şi boschete

                        Vine-n recunoaştere

 

                        Cu poruncă de la centru

                        Contra vinovatului,

                        Ca să-l aresteze pentru

                        Siguranţa statului…

 

                        De emoţie, în surdină,

                        Sub un snop de bozie,

                        O păstaie de sulcină

                        A făcut explozie.

 

                        III

 

                        Florile-n grădini s-agită.

                        Peste straturi, dalia,

                        Ca o doamnă din elită

                        Îşi îndreaptă talia.

 

                        Trei petunii subţirele,

                        Farmec dând regretelor,

                        Stau de vorbă între ele:

                        „Ce ne facem, fetelor?…”

 

                        Floarea-soarelui, bătrână,

                        De pe-acum se sperie

                        C-au să-i cadă în ţărână

                        Dinţii, de mizerie.

 

                        Şi cu galbena ei zdreanţă

                        Stă-n lumina matură,

                        Ca un talger de balanţă

                        Aplecat pe-o latură…

 

                        Între gâze, fără frică

                        Se re-ncep idilele.

                        Doar o gărgăriţă mică,

                        Blestemându-şi zilele,

 

                        Necăjită cere sfatul

                        Unei molii tinere,

                        Că i-a dispărut bărbatul

                        În costum de ginere.

 

                        Împrejur îi cântă-n şagă

                        Greierii din flaute.

                        „Uf, ce lume, soro dragă!”

                        Unde să-l mai caute?

 

                        L-a găsit sub trei grăunţe

                        Mort de inaniţie.

                        Şi-acum pleacă să anunţe

                        Cazul la poliţie.

 

                        IV

 

                        Buruienile-ngrozite

                        De-aşa vremi protivnice

                        Se vorbiră pe şoptite

                        Să se facă schivnice.

 

                        Şi cum ştie-o rugăciune

                        Doamna măsălariţă,

                        Tot soborul îi propune

                        S-o aleagă stariţă.

 

                        Numai colo sus, prin vie,

                        Rumenele lobode

                        Vor de-acuma-n văduvie

                        Să trăiască slobode.

 

                        Vezi! de-aceea mătrăguna

                        A-nvăţat un brusture

                        Să le spuie-n faţă una

                        Care să le usture!…

 

                        Jos, pe-un vârf de campanulă

                        Pururea-n vibraţie,

                        Şi-a oprit o libelulă

                        Zborul plin de graţie.

 

                        Mic, cu solzi ca de balaur,

                        Trupu-i fin se clatină,

                        Giuvaer de smalţ şi aur

                        Cu sclipiri de platină.

 

                        V

 

                        Dar deodată, pe coline

                        Scade animaţia…

                        De mirare parcă-şi ţine

                        Vântul respiraţia.

 

                        Zboară veşti contradictorii,

                        Se-ntretaie ştirile…

                        Ce e?… Ce e?… Spre podgorii

                        Toţi întorc privirile.

 

                        Iat-o!… Sus în deal, la strungă,

                        Aşternând pământului

                        Haina ei cu trenă lungă

                        De culoarea vântului,

 

                        S-a ivit pe culme Toamna,

                        Zâna melopeelor,

                        Spaima florilor şi Doamna

                        Cucurbitaceelor…

 

                        Lung îşi flutură spre vale,

                        Ca-ntr-un nimb de glorie,

                        Peste şolduri triumfale

                        Haina iluzorie.

 

                        Apoi pleacă mai departe

                        Pustiind cărările,

                        Cu alai de frunze moarte

                        Să colinde zările.

 

 

                        Gâze, flori întârziate!

                        Muza mea satirică

                        V-a-nchinat de drag la toate

                        Câte-o strofă lirică.

 

                        Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe

                        Iarna mizerabilă,

                        Mă cuprinde o tristeţe

                        Iremediabilă…