Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Noapte de iarnă

                        Cad din cer mărgăritare

                        Pe oraşul adormit…

                        Plopii, umbre solitare

                        În văzduhul neclintit,

 

                        Visători ca amorezii

                        Stau de veghe la fereastră,

                        Şi pe marmura zăpezii

                        Culcă umbra lor albastră.

 

                        Iarna!… Iarna tristă-mbracă

                        Streşinile somnoroase,

                        Pune văl de promoroacă

                        Peste pomi şi peste case.

 

                        Scoate-o lume ca din basme

                        În lumini de felinare –

                        Umple noaptea de fantasme

                        Neclintite şi bizare.

 

                        Din ogeagul de cărbune

                        Face albă colonadă

                        Şi pe trunchiuri negre pune

                        Capiteluri de zăpadă,

 

                        Iar prin crengile cochete

                        Flori de marmură anină, –

                        O ghirlandă de buchete

                        Care tremură-n lumină.

 

                        Reci podoabe-n ramuri goale

                        Plouă fără să le scuturi,

                        Ici, risipă de petale,

                        Colo, roi uşor de fluturi…

 

                        Şi din valul de zăpadă,

                        Ca o mută arătare

                        Legănându-se pe stradă,

                        Un drumeţ ciudat răsare…

 

                        Vine cu popasuri multe,

                        Face-n calea lui mătănii.

                        Câte-odată stă s-asculte

                        Clopoţeii de la sănii.

 

                        Alteori uimit tresare,

                        Dă din mâini şoptind grăbit –

                        Parcă spune-o taină mare

                        Unui soţ închipuit…

 

                        Ca o umbră din poveste

                        Se strecoară-ncet, şi iar

                        Stă deodată fără veste

                        Rezemat de-un felinar.

 

                        Faţa lui se lămureşte, –

                        Pare-nduioşat acum…

                        Visător şi lung priveşte

                        Casele de peste drum:

 

                        Poartă mică… pomi în floare…

                        O fereastră luminată…

                        Streşini albe de ninsoare…

                        Toate-i par ca altădată!

 

                        Şi păreri de rău trecute

                        Cad pe inima-i trudită,

                        Ca un stol de păsări mute

                        Pe-o grădină părăsită:

 

                        „Bulgăraş de gheaţă rece,

                        Iarna vine, vara trece

                        Şi n-am cu cine-mi petrece…

                        Bulgăraş topit în foc,

                        Dacă n-am avut noroc!

                        Dacă n-am avut noroc…”

 

                        Glasul, înecat, se curmă.

                        Omul, şovăind în stradă,

                        Pleacă iar, lăsând în urmă

                        Pete negre pe zăpadă.