Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Clipe de zbucium

                        Iubita mea, te simt aşa departe…

                        Mi-ai pus pe frunte mâinile subţiri, –

                        Dar, ca un zid puternic, ne desparte

                        O pânză de cernite amintiri.

 

                        Fiinţa mea întreagă când te cere,

                        Tu stai visând, nici ochii nu ţi-i mişti, –

                        Şi câte taine pline de durere

                        Se pierd în noaptea ochilor tăi trişti!

 

                        Eu chem osânda care mă omoară, –

                        Sălbatic vântul patimii să bată, –

                        Eu cer icoana ta de-odinioară,

                        Pe care n-am văzut-o niciodată.

 

                        O, cum aş vrea durerea să mi-o-nşele!

                        Atâtea nopţi pustii am adorat-o,

                        I-am dat şi jertfa tinereţii mele

                        Zâmbind… Tu numai inima mi-ai dat-o.

 

                        Mi-ai dat-o! Floare gingaşă de munte

                        Ce stă deasupra unui larg abis…

                        (Şi chiar acum, când mă săruţi pe frunte,

                        Tu mă săruţi cum se sărută-n vis!)

 

                        Căci sufletul, ca tristele ruine,

                        Păstrează-n el lumina altor vremuri, –

                        Şi când o rază-ajunge pân’ la mine

                        Atunci te simt, iubita mea, cum tremuri:

 

                        Ea luminează-n tine, fără veste,

                        Prăpastia trecutului întreg…

                        Şi-atunci duioasa inimii poveste

                        Eu o ascult, – dar n-o mai înţeleg.

 

                        De-aceea-n sara asta mi-e totuna,

                        Sporeşte-mi iar durerea sau alin-o,

                        Te-ntreb, – pierdută pentru totdeauna: –

                        De unde vii şi cine eşti, străino?…