Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Balada popii din Rudeni

                        De la târg la Vadul-Mare

                        Taie drumul prin poieni,

                        Legănându-se călare,

                        Popa Florea din Rudeni.

 

                        Şi-n priveliştea bogată

                        Sus pe culme, jos pe drum,

                        Iarna palidă-şi arată

                        Plăzmuirile de fum.

 

                        Somnul revărsat în fire,

                        Gerul sfânt al Bobotezii

                        A-nchegat argint subţire

                        Peste faldurii zăpezii

 

                        Şi, legând în gheaţă stropii,

                        Bura care-n aer joacă

                        A ţesut pe barba popii

                        Fire lungi de promoroacă.

 

                        Bolta sură ca cenuşa,

                        Codrii vineţi – dorm adânc.

                        Sună numai căldăruşa

                        Atârnată de oblânc.

 

                        Bate Surul din potcoavă

                        Drum de iarnă, fără spor,

                        Calcă rar şi cu zăbavă

                        Lunecuşuri de pripor.

 

                        Şi-n tăcerea care creşte,

                        Adâncit ca-ntr-o visare,

                        Popa când şi când şopteşte

                        Legănându-se călare…

 

                        Scutură din treacăt salbe,

                        Reci podoabe care mint,

                        Surpă bolţi de ramuri albe

                        Cu portaluri de argint.

 

                        Lângă drum bătut de sănii

                        Unde malul stă să cadă,

                        Vede urme de dihănii

                        Înstelate pe zăpadă.

 

                        Iar pe culmea unei creste,

                        Ameţit de zare multă,

                        Strânge frâul fără veste

                        Şi-mpietrit pe cal ascultă.

 

                        Nici o şoaptă… nici un ropot…

                        Numai din adâncuri sure

                        Vine vuiet lung de clopot

                        Peste-ntinderi de pădure…

 

                        Lung îi sună în ureche,

                        Pe când el cu grijă scoate

                        Pântecoasă ploscă veche

                        Din desaga de la spate.

 

                        Şi cu plosca ridicată,

                        Zugrăvit pe cerul gol,

                        Popa capătă deodată

                        Măreţie de simbol.

 

                        Colo-n vale, unde drumul

                        Taie luminişuri rare,

                        Printre plopi se vede fumul

                        Hanului din Vadul-Mare.

 

                        Calul, vesel, simte locul

                        Şi s-abate scurt din cale, –

                        C-a-nvăţat şi dobitocul

                        Patima sfinţiei-sale…

 

                        Iar hangiţa iese-n uşă,

                        Bucuroasă de câştig.

                        Ochii-i râd spre căldăruşă:

                        – Frig, părinte?

                        – Straşnic frig!