Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Balada morţii

                        Cobora pe Topolog

                        Dintre munţi, la vale…

                        Şi la umbra unui stog

                        A căzut din cale.

 

                        În ce vară? În ce an?

                        Anii trec ca apa…

                        El era drumeţ sărman

                        Muncitor cu sapa.

 

                        Oamenii l-au îngropat

                        Într-un loc aiurea,

                        Unde drumul către sat

                        Taie-n lung pădurea.

 

                        Şi de-atunci, lângă mormânt,

                        Plopi cu frunză rară

                        S-au zbătut uşor în vânt,

                        Zile lungi de vară.

 

                        Soarele spre asfinţit

                        Şi-a urmat cărarea.

                        Zi cu zi l-au troienit

                        Vremea şi uitarea.

 

                        Dimineaţa ca un fum

                        Urcă pe coline,

                        Zvon de glasuri dinspre drum

                        Până-n preajmă-i vine.

 

                        Peste vârfuri lunecând

                        În argint, condurii

                        Înfioară când şi când

                        Liniştea pădurii…

 

                        Numai colo-ntr-un frunzar

                        Galben în lumină,

                        Stă pe-o creangă de arţar

                        Pasăre străină.

 

                        Stă şi-aşteaptă fără glas

                        Parcă – să măsoare

                        Cum se mută, ceas cu ceas,

                        Umbra după soare…

 

                        Astfel, tot mai neştiut

                        Spre adânc îl fură

                        Şi-l îngroapă-n sânu-i mut

                        Veşnica Natură.

 

                        Vara trece; pe cărări

                        Frunza-n codru sună.

                        Trec cernite înserări,

                        Nopţi adânci cu lună.

 

                        Iar când norii-nvăluiesc

                        Alba nopţii Doamnă,

                        Peste groapa lui pornesc

                        Vânturi lungi de toamnă…