Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Balada călătorului

                        O, e-atât de bine când pe drumuri ninse

                        Întâlneşti o casă cu lumini aprinse,

                        Un ogeac din care se ridică fum,

                        Când te prinde noaptea călător la drum!

 

                        Sania coboară clinul de pădure.

                        Fug în urma noastră luminişuri sure

                        Şi-n singurătatea care ne petrece,

                        Peste vârf de arbori, asfinţitul rece

                        Străbătând podoaba crengilor subţiri

                        Luminează-n aer bolţi de trandafiri.

 

                        Dar amurgul palid a-nceput să scadă.

                        Noaptea, ca un abur, creşte din zăpadă.

                        Se ivesc departe măguri de hotar,

                        Într-un loc se face drum pustiu de car,

                        Şi-o fântână strâmbă pe lumina zării

                        Pare că sporeşte liniştea-nserării…

 

                        Drum de vis! E clipa mutei agonii

                        Când alaiul Nopţii zboară pe câmpii,

                        Când singurătatea umbrele-şi arată

                        Şi departe-n şesuri Ziua alungată

                        Lângă reci fruntarii alergarea-şi curmă,

                        Cu ochi mari de spaimă să privească-n urmă,

                        Să-şi adune-n locul unde-a-ncremenit

                        Peste sâni de gheaţă părul despletit.

 

                        Ca-ntr-o presimţire sufletul ţi-e-nchis.

                        Unde eşti? Îţi pare că trăieşti un vis…

                        Treci lăsând în urmă, la răspântii mute,

                        Umbre solitare şi necunoscute,

                        Treci ducând o parte din tristeţea lor,

                        Un suspin, o rugă, un zadarnic dor.

                        Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă

                        Şi-ţi strecoară-n suflet un fior de teamă,

                        Singur cu povara cugetului tău

                        Te cuprind deodată lungi păreri de rău

                        După-o fericire care întârzie,

                        După câte n-au fost, dar puteau să fie,

                        După cele duse pentru totdeauna…

 

                        Astfel, cu mirare, te trezeşti când luna

                        Luminează somnul unei lumi din basme,

                        Iar omătul umple noaptea de fantasme.

 

                        O, e-atât de bine când pe drumuri ninse

                        Întâlneşti o casă cu lumini aprinse,

                        Un ogeac din care se ridică fum,

                        Când te prinde noaptea călător la drum!