Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
1908

                        Bine-ai venit, an nou! – Cu voie bună,

                        Încrezători ţi-ngenunchem-nainte:

                        Ne-aduci comoară de speranţe sfinte,

                        Ori prevestiri grozave de furtună?…

 

                        De pretutindeni se ridică şoapte

                        Şi plâns înăbuşit spre cel ce, ţie,

                        Înduioşat acum, ţi-a dat solie

                        Să luminezi odată trista noapte!

 

                        Că sunt aici dureri nemângâiate,

                        Blesteme dureroase, – sunt copii

                        Flămânzi şi goi, şi casele pustii, –

                        Sunt cruci de lemn, la margine de sate…

 

                        Şi morţii lor aşteaptă de la tine,

                        An milostiv, în toate să fii darnic –

                        Şi să le spui că n-au jertfit zadarnic

                        Atâta sânge, gloanţele haine.

 

                        C-au încetat sălbaticele goane, –

                        Iar dacă sunt colibele cernite,

                        Copii orfani şi mame văduvite

                        Nu vor mai plânge, sara, la icoane…

 

                        Un glas pornit din inimă curată,

                        Un tânăr glas te-ntâmpină acum:

                        Din largul ţării spulberă odată

                        Mirosul greu de sânge şi de fum.

 

                        An nou, an sfânt, – adu belşug în ţară!

                        Dar să nu lege-n ţernă sângerată

                        Un rod spurcat, sămânţa cea bogată…

                        – An sfânt, adu-ni altă primăvară!

 

                        Să-nfrâni, cu grija zilelor de mâine,

                        Nelegiuitul râs al lăcomiei –

                        Şi din prinosul roadelor câmpiei

                        Să se hrănească cei ce ne dau pâine.

 

                        De fructe multe, pomii încărcaţi

                        Şi spicul greu de boabe să se rupă!

                        O, an frumos, – cu bogăţii astupă

                        Prăpastia deschisă între fraţi!…

 

                        Împacă vrajba sufletelor noastre!

                        Nici plânsu-amar, nici blestemele gurii,

                        Nici pumnii strânşi de vechiul foc al urii

                        Să n-ameninţe cerurile-albastre…

 

                        Te-om preamări în laude, cu toţii,

                        O, an al păcii binefăcătoare!

                        Şi-ţi vor aduce-n veacuri viitoare

                        Prinosul lor de cinste, strănepoţii!