Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Zâna pădurii

                        – „Iar mura-ntr-adins o făcu pe pământ

                        Sălbatica Zân-a pădurii,

                        Căci ochii ei negri asemenea sunt

                        Cu negrele boabe-ale murii.

                        Iar unde e mura, sădită de ea,

                        Pot merge neveste şi fete,

                        Flăcăilor însă vederea le-o ia

                        Şi junghiuri prin cap le trimete!

 

                        Şi zmeura anume-o făcu pe pământ

                        Sălbatica Zân-a pădurii –

                        Obrajii ei rumeni ca zmeura sunt,

                        Obrajii şi rumenul gurii.

                        Iar pe-unde sădeşte ea zmeură-n văi

                        Pot merge femeile-n pace,

                        Dar floarea din faţă le-o ia la flăcăi

                        Şi galbeni ca faguru-i face.

 

                        Iar muşchiul sub brazi într-adins l-a lăsat

                        Sălbatica Zân-a pădurii,

                        Ca muşchiul de moale e caldul ei pat,

                        Acolo sub umbra răsurii,

                        Iar pe-unde e muşchi, e pe-acolo şi ea:

                        Pot merge să şadă copile,

                        Flăcăilor însă odihna le-o ia

                        De pier şi se-ngroapă cu zile!”

 

                        – „Ei, parcă pe Zână eu nu ştiu s-o înşel!

                        Neveste şi mură să fie!

                        Eu stau pe potecă şi-aţin frumuşel

                        Cărarea la fete-n câmpie,

                        Iar când o să văd eu că Zâna mi-e rea

                        Şi-mi fură tăria făpturii,

                        O prind prin păduri şi-o sărut şi pe ea

                        Pe hoaţa de Zân-a pădurii!”