Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Spinul

                        Stătea frumoasa pe-un răzor;

                        Voinicul lângă ea devale,

                        Să-i scoată spinul din picior

                        Şi ea plângea: Un spin în cale!

                        De ce tot râzi? Ah, cum mă dor

                        Aceste râsete-ale tale!

 

                        Ea are flori de crâng la sân,

                        Şi-n păr un trandafir sălbatic,

                        Şi părul ei de rouă-i plin.

 

                        Ei, las să râd! Tu ai cules

                        Trei fragi, venind peste coline,

                        Şi vezi cu ce mi te-ai ales!

                        Trei fragi? Şi-atât e doară bine!

                        Căci n-am putut în deal să ies;

                        Trei fragi de-ar fi, sunt pentru tine!

 

                        Cu ochii-nchişi şi strânşi de tot,

                        Ea de dureri izbea piciorul:

                        Ah, lasă-mă, că nu mai pot!

 

                        Fricoasă eşti! Da! Te-aş vedea!

                        Fricoasă, eu? Aşa e frica?

                        N-ai milă de durerea mea!

                        Nu-ţi pasă! Da! Ca de nimica!

                        Ba-mi pasă mult, că eu n-aş vrea

                        Să-mi fie şchioapă nevestica!

 

                        Ea-şi potriveşte floarea-n păr,

                        Şi-i înfloresc zâmbind obrajii

                        Cei albi ca florile de măr.

 

                        Să fiu chiar şchioapă, ce-i apoi?

                        Că ce ţi-e drag, tot drag rămâne!

                        Eu nu zic ba! Dar uite, joi

                        Ni-e nunta, dragă, e ca mâine

                        Tu cum să joci? Sărac de noi!

                        Să stai la masă-ntre bătrâne.

 

                        Ea-şi ţine braţul stâng pe piept

                        Şi-ncetişor dezmiardă fruntea

                        Flăcăului cu braţul drept.

 

                        Eu ţie vreau să-ţi fiu pe plac;

                        Şi n-o să joc, şi ce-i cu asta?

                        Aşa-i! Dar eu? Eu ce mă fac?

                        La nuntă-mi, bată-o năpasta,

                        Să nu joc eu? De-aş şti că zac,

                        La nuntă vreau să-mi joc nevasta!

 

                        Ea râde-acum! Nebun ce eşti!

                        Flăcăul grabnic să ridică:

                        Ei, iacă spinul! Ce-mi plăteşti?

 

                        Vrei plată? Uite, ai trei fragi,

                        Şi din cosiţă-ţi dau bujorii…

                        Şi toată frunza de pe fagi!

                        De dor de fragi să plâng feciorii?

                        De flori dă-mi ochii tăi cei dragi

                        Şi pentru fragi dă-mi obrăjorii!

                        Şi ea-l loveşte-ncetişor,

                        Zâmbind, cu palma peste gură.

                        Eu ştiu! Să ceri aşa-i uşor!

 

                        Dar las acum! E joi aici

                        Şi nimeni, aşteptând, nu moare!

                        Mă porţi ca pe copiii mici!

                        Dar joi, să ştii! Trei fragi şi-o floare!

                        Şi joi tu n-ai ce să mai zici,

                        Că pentru multe-mi eşti datoare!