Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Scara

                        Am găsit-o ieri în prun,

                        Dar să nu grăbiţi ocara!

                        I-am luat în pripă scara.

                        Ea mă-njură: Eşti nebun?

                        Pune scara!

                        Dacă-njuri, eu n-o mai pun!

 

                        Mai la urmă, pe-un cuvânt:

                        Să se lase sărutată

                        De atâtea ori deodată

                        Câţi fuştei la scară sânt.

                        Sărutată

                        Lăudat fii, Tată sfânt!

 

                        Unsprezece, spune ea;

                        Eu zic: Bine, pe credinţă:

                        Doar o fi având ştiinţă,

                        Scara câţi fuştei avea,

                        Pe credinţă

                        Asta e pierzarea mea!

 

                        Şi-o sărut mereu-mereu:

                        Orice-aţi spune, orice-aţi face,

                        Nu ştiu cum, dar mie-mi place

                        Să sărut aşa sunt eu!

                        Orice-aţi face,

                        Doar e dat de Dumnezeu!

 

                        Dar te uită! Azi mă duc

                        Pe la ei, şi iată scara!

                        Vrând să pui la cale ţara,

                        N-am de lucru şi m-apuc

                        Să-ntorc scara,

                        Şi când colo, stau năuc!

 

                        Dau să număr la fuştei

                        Uite-i, frate, doisprezece!

                        Şi-un cuţit prin piept îmi trece

                        Împlântat de mâna ei!

                        Doisprezece,

                        Iacă-mi moartea, dragii mei!

 

                        A greşit, îmi spuneţi voi?

                        Cum de n-a greşit să-mi spuie

                        Treisprezece? Să mai suie,

                        Nu să-mi facă mai vreo doi!

                        Nu să-mi spuie

                        Că e miercuri, când e joi!

 

                        Zici că poate n-a ştiut

                        Când vorbea din prun cu mine?

                        Dar i-a numărat ea bine

                        Scoborându-i şi-a tăcut!

                        Nu de mine,

                        Mi-e de dânsa, ce-a făcut!

                        M-a scurtat aşa, ştiind!

                        Dacă-i fire mincinoasă,

                        Ce folos e că-i frumoasă?

                        Maica mea, auzi! S-o prind

                        Mincinoasă!

                        N-o mai cred, s-o văd murind!