Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Şarpele-n inimă

                        M-ai strâns ieri cu mânie-n crâng

                        De braţul stâng –

                        De ce mă spui la toţi că plâng?

 

                        „Să nu te văd cu vrun flăcău,

                        Că dai de rău!”

                        Dar ce, mă rog, sunt robul tău?

 

                        N-am plâns şi nu te lăuda!

                        Am plâns, ba da,

                        Dar nu pentru mustrarea ta!

 

                        M-au întâlnit aşa pe drum,

                        Mai ştiu eu cum,

                        Iar tu eşti mânios şi-acum!

 

                        Şi-a fost şi soră-ta cu ei;

                        Veneau tustrei,

                        Şi-am stat puţin, şi ce mai vrei?

 

                        N-am voie nici atât, eu nu?

                        Dar ce crezi tu,

                        Şi ochii să mi-i scot de-acu?

 

                        Ai răsărit ca din pământ –

                        Ei, Doamne sfânt,

                        Îţi sunt nevastă, soră-ţi sunt,

 

                        De nu mă laşi din ochi mereu?

                        Nu pot şi eu

                        Să mă întâlnesc cu cine vreau?

 

                        „De unde viu? Ce cat în prund?

                        Ce flori ascund?”

                        Eşti mamă tu, ca să-ţi răspund?

 

                        Şi uitându-te şi-n jos şi-n sus

                        Scrâşnind mi-ai spus:

                        „Săracă fată!” şi te-ai dus.

 

                        Săracă! Dar de ce să fiu?

                        Pe suflet viu,

                        Cu nici o vină nu mă ştiu.

 

                        Apoi de ce tot spui şi spui

                        Că, de tăcui,

                        E semn că vinovată fui?

 

                        Ce semn? Tăcui aşa mereu,

                        Că-mi fu cu greu,

                        Şi ce-ţi puteam răspunde eu?

 

                        De-aş fi jurat pe-un rai de sfinţi,

                        Tu, printre dinţi,

                        Mi-ai fi răspuns la toate: minţi!

 

                        Că şi ce nu-i şi nu-i, tu vezi!

                        Te-nveninezi,

                        Şi toate câte-ţi par le crezi!

 

                        Şi-am plâns şi ieri, gândeam că mor

                        Că-mi tot dai zor

                        Să-mi afli vina-n faţa lor.

 

                        De ce mă chinuieşti tu vrând?

                        De ce ţi-e în gând

                        Mereu să mă tot vezi plângând?

 

                        Vrăşmaş de veci de te-aş avea,

                        Tu n-ai putea

                        S-acreşti mai rău viaţa mea!

 

                        De-s rea, tu bate-mă să zac,

                        De-ţi e pe plac –

                        Dar nu-mi scorni şi ce nu fac!