Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Sărindar

                        Iar Matei în baltă stete

                        Până-n zori, în stuf ascuns,

                        Frigul nopţii l-a pătruns

                        Şi prin suflet spaimă-i dete

                        Că pierirea l-a ajuns.

 

                        Dumnezeule-al puterii,

                        Vezi-mă în ce stare sânt!

                        Fă, să scap de-acest mormânt,

                        Depărtându-mi ianicerii,

                        Şi mă leg cu jurământ

 

                        Că scurgând această baltă,

                        Chiar pe locul unde zac

                        Mănăstire am să fac,

                        Mândră, veselă şi naltă,

                        Şi cu aur am s-o îmbrac.

 

                        Turcii însă-l căutară

                        Şi-altă zi, şi neîncetat,

                        Iar Matei în stuf a stat

                        Şi-altă noapte, mai amară,

                        Mort de foame şi-nsetat.

 

                        Dat-ai prin Hristos, Părinte,

                        Cele nouă fericiri!

                        Scapă-mă de prigoniri

                        Şi-ţi voi ridica, preasfinte,

                        Tot pe-atâtea mănăstiri!

 

                        Ruga nu i-a fost primită

                        Nici acum, şi-a stat Matei

                        Ocolit de agarei

                        Înc-o noapte-aşa cumplită,

                        Şi plângea, gândind la ei:

 

                        Vai, Părinte-al îndurării,

                        Depărteaz-acest pahar,

                        Şi scăpând dintr-un amar,

                        Mănăstiri voi face ţării

                        Câte slujbe-n sărindar.

 

                        Şi-apoi fu, că tot plecară

                        Nechemaţii venetici.

                        Iar Matei a strâns voinici

                        Şi-a gonit pe turci din ţară

                        Şi-a îngropat şi mulţi aici.

 

                        Iar pe locul unde-n baltă

                        El ascuns trei nopţi a stat

                        Sfânt locaş a ridicat

                        Pe colin-acum înaltă,

                        După cum s-a şi jurat.

 

                        Şi apucat-a să clădească

                        Alte nouă, rând pe rând,

                        Şi i-a dat Dumnezeu gând

                        Într-o zi să le sfinţească,

                        Toate-acelaşi hram având.

 

                        Iar în urmă ridicat-a

                        Un altar după altar,

                        Domnului cel sfânt ca dar

                        Cel din urmă dându-l gata,

                        I-a pus nume Sărindar.