Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Rugămintea din urmă

                        Eşti schilav tot! Un cerşetor

                        Te-ntorci acum acasă,

                        Şi ce fecior frumos erai!

                        Dar oricum eşti, ce-ţi pasă!

                        Tu vei vedea iar satul tău

                        Şi casa voastră-n vale,

                        Şi biata mamă-ţi va ieşi

                        Plângând în cale.

 

                        Şi eu rămân să mor pe-aici

                        Cu liftele păgâne!

                        Ah, parcă simt că n-am s-ajung

                        Să văd ziua de mâine.

                        Cu douăzeci deodată-n car

                        La groapă mă vor duce,

                        Şi, bun e Domnul, de-om avea

                        La cap o cruce.

 

                        Noi de copii ne ştim, şi-am fost

                        Ca fraţii, ba mai bine.

                        Eu de-am avut un singur ban

                        L-am împărţit cu tine;

                        Şi tu cu gura foc prindeai

                        Să-mi dai ajutorare;

                        Să-ţi răsplătească Dumnezeu,

                        Că-i bun şi mare!

 

                        Şi-auzi acum! De-or întreba

                        În sat de-a mea venire

                        Tu-n loc de adevăr să spui

                        Că n-ai de mine ştire,

                        Că n-am fost la un regiment

                        Dar spune-le ce-ţi place.

                        Că pentru ei ori viu, ori mort,

                        Totuna face.

 

                        Iar mamei Doamne, cum aş vrea

                        Credinţa s-o înşele!

                        Să-i spui că m-ai lăsat rănit

                        La Turnu-Măgurele,

                        Dar voi sosi cât de-n curând.

                        Ascultă-mi rugămintea,

                        Că mama, dac-ar şti că-s mort,

                        Şi-ar pierde mintea.

 

                        Tu s-o amâni cu zi de zi

                        Şi spune-i câte toate,

                        Ea e bătrână, n-are mult

                        Să mai trăiască, poate;

                        Şi pentru ce să-i amărăşti

                        Şi zilele puţine?

                        Că n-are în lume bun şi drag

                        Decât pe mine.

 

                        Iar Linii, de s-ar întâmpla

                        Să vă-ntâlniţi vreodată,

                        Să-i spui că-s sănătos şi-aş vrea

                        S-o aflu măritată.

                        Tu uită-i-te-n ochi să vezi

                        De-o doare ori n-o doare;

                        Iar dacă vei vedea-o stând

                        Nepăsătoare,

 

                        Să-i spui că m-ai lăsat rănit

                        Pe umedele paie,

                        Că doctorul în carnea mea

                        Adâncă brazdă taie,

                        Că de dureri eu mă izbesc

                        Şi urlu ziua-ntreagă,

                        Şi c-am murit gândind la ea,

                        Că mi-a fost dragă.

 

                        Şi dacă ochii ei atunci

                        Mai tulburi se vor face,

                        N-o mângâia! E de prisos,

                        Te rog s-o laşi în pace.

                        O frunză veştedă nu-ţi dă

                        Cuvânt să zici că-i toamnă

                        Şi-o lacrimă în ochii ei

                        Nimic nu-nseamnă!

 

                        Şi-acum dă-mi mâna! A sunat

                        Cornistul de plecare,

                        Du Oltului din partea mea

                        O caldă salutare,

                        Şi-ajuns în ţară, eu te rog,

                        Fă-mi cel din urmă bine:

                        Pământul ţării să-l săruţi

                        Şi pentru mine!