Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Regele Pontului

                        Aproape de strâmbele maluri

                        Corabia-n fugă trecea,

                        Cântau despicatele valuri,

                        Cântau şi matrozii pe ea.

 

                        Iar noaptea şi marea-mpreună

                        Făceau armonie deplin –

                        Pe ape lucire de lună

                        Şi pace-n văzduhul senin.

 

                        Trezit de puterea cântării,

                        Aude, tresare prin somn

                        Din groapă-i, pe marginea mării,

                        Puternicul Schiţiei domn.

 

                        Încet se ridică-ntr-o mână,

                        Se uită pe mare mirat;

                        Cărunta lui barbă bătrână

                        Îi umple tot pieptul cel lat.

 

                        Furtunile mării grozave

                        Urlat-au, cu trăsnet trecând,

                        Şi valuri, şi bârne de nave

                        Trosnit-au pe groapă-i căzând,

 

                        Şi neamuri străine trecură

                        Pe-acolo, cu vuiete mari:

                        Pe groapa lui corturi făcură

                        Şi-altare drumeţii barbari.

 

                        El însă-ntre dune pierdute

                        Somn fără curmare şi greu

                        Dormit-a! de treizeci de sute

                        De ani el dormit-a mereu!

 

                        Şi-acum îl deşteapt-o cântare,

                        Un plânset de glasuri ce pier.

                        Se uită de-a lungul pe mare

                        LA navă, la maluri, la cer,

 

                        La lună cum albă străluce,

                        Şi-i pare că n-o mai văzu,

                        Şi-i pare că aminte-şi aduce

                        De-o lume uitată, ce fu.

 

                        O rază din vremile-apuse

                        E cântecul celor ce trec:

                        Odată şi dânsul îl ştiuse,

                        Copil al pământului grec.

 

                        Şi vesel, ca valul şi vântul,

                        Cântându-l, pe mare-a trecut,

                        Uitatu-l-a însă-n pământul

                        Acelor ce domn l-au făcut!

 

                        De ce şi-a pierdut el viaţa

                        Cu taberi pe şesuri, cu oşti?

                        Eu, mare, ţi cunosc ţie faţa,

                        Tu, mare, tu nu mă cunoşti!

 

                        De ce-a alergat el prin lume

                        Cătând şi mărire şi-averi?

                        Lăsat-a prin veacuri vrun nume?

                        Şi parc-au fost toate ca ieri!

 

                        Copil el să fie-acum iarăşi

                        Pe ionice maluri, sărac,

                        S-alerge cu dragii tovarăşi,

                        Să vânture lumea pe plac!

 

                        Dar nava se duce, se duce

                        Dincolo de albastrul orizont,

                        Tot Pontul de lună străluce

                        Şi-un rege se plânge pe Pont.