Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Recrutul

                        Eu o las în sama ta –

                        Am să plec! şi parcă-mi moare

                        Inima, se rupe-n mine!

                        Nu de voi, tu ştii de cine!

                        Şi mă doare,

                        De-aş ţipa.

 

                        Omul fără de noroc

                        Tot cu răul se-ntâlneşte –

                        Tu-mi eşti frate dintr-o mamă,

                        Mă iubeşti! ţi-o las în samă,

                        Mi-o păzeşte

                        Ca de foc!

 

                        Vei vedea-o pe la hori.

                        Să n-o laşi la vino încoace –

                        Stai cu ea, ce ştii tu-i spune,

                        Dar cu capul mi te pune

                        Să n-o joace

                        Alţi feciori.

 

                        Tu s-o joci, dar mai aşa!

                        Liniştit, cum joci pe-o soră,

                        Să n-o strângi prea mult la tine,

                        Că ea, biata, de ruşine

                        Mai mult horă

                        N-ar juca.

 

                        Tu o vezi şi n-o înţelegi;

                        De-o cuprinzi, ea ştie una:

                        Moartă-n braţe ţi se lasă,

                        Dar de ciudă plânge-acasă,

                        Plânge-ntruna

                        Zile-ntregi.

 

                        Calea ei să n-o colinzi

                        – De-i vedea-o la fântână,

                        Treci şi las-o în bună pace,

                        Nu glumi, că ei nu-i place.

                        Nici de mână

                        Să n-o prinzi!

 

                        Ea va zice tot ce vrei;

                        O dezmierzi şi nu te vede,

                        O săruţi şi-i pare bine.

                        Ah, dar crede-mă pe mine

                        Şi nu-i crede

                        Vorba ei!

 

                        Ce folos ai tu c-o strângi?

                        Simţi tu că pe ea o doare?

                        Vezi, nici eu n-o strâng, de frică:

                        Ea-i atât de subţirică,

                        Ca pe-o floare

                        Poţi s-o frângi.

 

                        Dac-o fi pe drum, tu treci;

                        Zi că eşti grăbit, şi-o lasă,

                        Să n-asculţi orice să-ţi spună.

                        Şi-un gând rău să nu te puie

                        Pân-acasă

                        S-o petreci.

 

                        Nu ştii cât îi faci de rău!

                        Mă-sa îi rea şi nu o crede,

                        Şi-o primeşte de pe-afară

                        Cu bătăi şi cu ocară,

                        Cât ce-o vede

                        C-un flăcău!

 

                        Dar te uită să ştii ce-i

                        Pe la casa lor! De iese,

                        Ori de intră oarecine!

                        Tu să ştii pe cel ce vine

                        Mai adese

                        Pe la ei!

 

                        Ea, cu părul gălbior,

                        Naltă, zugrăvită-ntreagă,

                        Când îşi mlădie trupşorul!

                        A ursit-o în faşe dorul

                        De-a fi dragă

                        Tuturor!

 

                        De-i vedea pe cineva

                        Pe la ei, în fapt de seară,

                        Prinde-l într-adins, ca-n glumă:

                        Frânge-i gâtul şi-l sugrumă,

                        Ca pe-o fiară –

                        Nu-l cruţa!

 

                        Şi-apoi lasă să fie-al meu,

                        De-i păcat! La judecată

                        Eu voi merge pentru tine!

                        Eu dau sama! şi pe mine

                        Să mă bată

                        Dumnezeu!

 

                        Poartă-i grija! Tot a mea

                        S-o găsesc, tot dor să-mi poarte!

                        Dar de nu-i păzi-o bine,

                        Ţi-ai găsit duşman în mine,

                        Căci fac moarte

                        Pentru ea!