Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Profeţie

                        Caligenes sfârşeşte moşia de arat;

                        O seamănă. Pe urmă roman adevărat

                        Dă goană-n urbea Romei să-ntrebe toţi augurii

                        Că da-vor zeii nobili rod bun semănăturii?

                        În Roma, cel mai vrednic augur, Aristofil,

                        E om cărunt, serveşte de când era copil,

                        Şi poate să-mblânzească şi viforul cu ruga.

                        La dânsul vine dară Caligenes în fuga,

                        Zicând: Aristofile, să-mi spui tu de va fi

                        An bun şi toamnă lungă, de pot nădăjdui,

                        Să secer grâne coapte şi pline-n spic? Păşeşte

                        La scândura-i augurul, ia bobi, îi rânduieşte

                        Vrăjind; apoi mai face cu băţul său figuri;

                        Îşi încruntă fruntea cu-atâtea încreţituri,

                        Dă roată prin odaie şi numără întruna

                        Pe unghii, roagă cerul cu stelele şi luna;

                        Mai face-un hocus-pocus şi-odată stă pe loc;

                        Se-ntoarce şi grăieşte cu tonul de proroc:

                        De cumva e sămânţa destul de roditoare

                        Şi bine semănată, la caz dacă e soare

                        Şi cald, pe câtă vreme sub brazde ea va sta,

                        Pe loc ce ploi mănoase şi calde vor uda

                        Câmpiile, îţi iese sămânţa toată plină;

                        Fii sigur că de cumva nu vei avea neghină

                        Şi alte ierbi, grâul va creşte ca un râu

                        La caz că n-o să bată furtuna peste grâu,

                        Rupându-i paiul; însă de vei avea norocul

                        În orice fel să-ţi aperi de cerbi şi vite locul,

                        Ca nu cumva să-ţi pască din grâu presupunând

                        Că piatra nu te-o bate, nici bruma, şi scăpând

                        De paseri să nu-ţi fure din boabe semănate

                        Oricum, orice… În fine, spun zeii că tu poate

                        Avea-vei grâu, căci anul va fi dintre cei buni;

                        Dar ţine minte bine: necopt să nu-l aduni!

                        Atunci ţi-or fi desigur grânarele înguste

                        De-or vrea din ceruri zeii să scapi fără lăcuste!