Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Proclamarea independenţei

                        Mare pentru noi e ziua, când tu, Mircea, la Rovine

                        Ai strivit păgânătatea ce s-a prins de piept cu tine,

                        Peste Dunăre azvârlind-o, iar pe morţii ei în iad!

                        Mari au fost şi-acele zile, când tu, vecinice Ştefane,

                        Ai înfrânt în multe locuri groaznicele-oştiri duşmane

                        Şi-ai văzut pierind turcimea ca şi frunzele ce cad.

 

                        Ah, dar voi vedea cum vine vântu-n unde, vine-ntruna

                        Tot mai tare, iar în urmă cum se va stârni furtuna,

                        Şi porni se va potopul cel a toate înecător!

                        Cine să ne fie scutul într-o vreme-aşa de-amară,

                        Cui să cerem ajutorul pentru neam şi pentru ţară,

                        Şi al cui vei fi prin veacuri, românescule popor?

 

                        Şi-a venit în urma noastră şi furtună-ntărâtată

                        Şi potopul larg! Iar mila Celui vecinic câteodată

                        Chiar de ne-nălţa pe-o clipă câte-un domn viteaz pe tron,

                        Noi eram ca rândunica în brumar, o prad-a morţii!

                        În zadar gemu prin aer, ca să schimbe pasul sorţii,

                        Spada lui Mihai Viteazul şi-a cumplitului Ion.

 

                        Dar virtuţile străbune nu s-au stins în voi cu totul

                        Oceanul ne cuprinse, însă l-am trecut cu-notul,

                        Cerul ne căzuse-n creştet, însă n-am murit sub el!

                        Ni s-a luminat văzduhul tot mai mult, şi-n urmă soare

                        Răsări din albe neguri, şi-ntr-o zi răzbunătoare

                        Prin ruine găsirăm mândră o coroană de oţel.

 

                        A cântat la Plevna tunul cântul sfânt al învierii

                        Precum clopotele cântă la-nceputul primăverii

                        Pe Christos mântuitorul ce se-nalţă din mormânt!

                        Iată ziua cea mai sfântă, cea mai mare dintre zile!

                        Multă vreme-ai stat deoparte, duh străbun, ca şi Ahile.

                        Dar când ai sărit în luptă, fost-ai fulger pe pământ!