Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Povestea cântării

                        – „Ai poate prin lume vreo ţintă

                        De-alergi, călătorule vânt?”

                        – „Prin largile lumi ale zării,

                        Prin taina cea sfânt-a cântării

                        Şi, singur, pe vremea-nnoptării

 

                        M-opresc pe-o colină şi cânt.

                        Şi-n urmă-mi pădurile cântă

                        Cu freamăt de doină, cu şoapte,

                        Iar uneori până-n pământ

                        Cu şuier de crivăţ – prin noapte.”

 

                        – „Dar care ţi-e veşnica ţintă

                        De-alergi, călătorule nor?”

                        – „Ascult şi eu vântul prin vale

                        Cum şuieră doine de jale,

                        Iar dacă-mi întâmpin în cale

                        Tovarăşi, începem în cor

                        Cântarea ce vântul ne-o cântă:

                        Cu murmur prin noaptea cu lună,

                        Cu vuiet de aripi în zbor

                        Şi trăsnete-n zi de furtună.”

 

                        – „Ai poate pe dealuri vreo ţintă

                        De-alergi tu, drumeţe pârâu?”

                        – „Ţin ochii la norul din zare

                        Să-nvăţ aiurata-i cântare;

                        De-i paşnic, pe ascunsa-mi cărare

                        Eu cânt printre lanuri de grâu:

                        Când noru-n văzduh se frământă

                        Îmi urlu de-a lungul câmpiei

                        În goana mea fără de frâu

                        Sălbatecul cânt al mâniei.”

 

                        – „Tu singur eşti fără de ţintă,

                        Poete, şi-n gânduri mereu?”

                        – „Ascult cum îşi freamătă cântul

                        Pădurea, pârâul şi vântul;

                        E cerul al meu şi pământul,

                        Şi cânt, ca şi ele, şi eu.

                        În urmă-mi popoarele cântă

                        Cântări de la mine-nvăţate:

                        Şi tot ce e-n sufletul meu

                        E-n sufletul lumii mirate”.