Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Poetul

                        Sunt suflet în sufletul neamului meu

                        Şi-i cânt bucuria şi-amarul –

                        În rănile tale durutul sunt, eu,

                        Şi-otrava deodată cu tine o beau

                        Când soarta-ţi întinde paharul.

                        Şi oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,

                        Răbda-vom pironul aceleiaşi cruci

                        Unindu-ne steagul şi lanul,

                        Şi-altarul speranţei oriunde-o să-l duci,

                        Acolo-mi voi duce altarul.

 

                        Sunt inimă-n inima neamului meu

                        Şi-i cânt şi iubirea, şi ura –

                        Tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu,

                        Voinţa ni-e una, că-i una mereu

                        În toate-ale noastre măsura.

                        Izvor eşti şi ţinta a totul ce cânt –

                        Iar dacă vreodat-aş grăi vrun cuvânt

                        Cum nu-ţi glăsuieşte scriptura,

                        Ai fulgere-n cer, tu cel mare şi sfânt,

                        Şi închide-mi cu fulgerul gura!

 

                        Ce-s unora lucruri a toate mai sus

                        Par altora lucruri deşarte.

                        Dar ştie acel ce compasul şi-a pus,

                        Pe marginea lumii-ntre viaţă şi-apus,

                        De-i alb ori e negru ce-mparte!

                        Iar tu mi-eşti în suflet, şi-n suflet ţi-s eu.

                        Şi secole închidă ori deschidă cum vreau

                        Eterna ursitelor carte,

                        Din suflet eu fi-ţi voi, tu, neamule-al meu.

                        De-a pururi, nerupta sa parte!