Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Podul lui Traian

                        Colo surele ruine

                        Către Dunăre privesc

                        Cum tot vine apa, vine

                        Martori vremilor trecute,

                        Cât sunt astăzi de tăcute,

                        Numai inimii-i vorbesc.

 

                        Eu mă uit pe apa sură

                        Încreţit-abia de vânt;

                        Apa lângă mal murmură.

                        Trec şi vremile-nainte,

                        Trec şi-aducerile aminte

                        Cum trec toate pe pământ.

 

                        Au pierit acele glorii,

                        Şi-alte asemeni nu se nasc

                        Ah, dar iată luptătorii

                        Scutul lor cum îl aruncă,

                        Sapă, cum le-a dat poruncă

                        Meşterul de la Damasc.

 

                        Grinzile de grinzi se leagă

                        Peste munţii de granit,

                        Lespezi peste bârne-ncheagă

                        Viaduct pe bolţi enorme

                        Şi-uriaşele lui forme

                        Parc-ajung până-n zenit.

 

                        Şi din câte-avea ţinuturi

                        Roma-n stăpânirea sa,

                        Iuţi oşteni ascunşi sub scuturi

                        Vin ca apa revărsată,

                        Cum potopul tău odată,

                        Iahve, peste lumi vărsa.

 

                        Podul îşi îndoaie fierul

                        Sub atâţi legionari,

                        Tubele-nspăimântă cerul!

                        Istre, acum te baţi în spume!

                        Mulţi văzuşi tu tari în lume,

                        Însă nu pe cei mai tari!

 

                        Cine va mai sta-mpotriva

                        Leului roman de-acum?

                        Care fulger stăvili-va

                        Goana răzbunării sale?

                        Ai voinici tu, Decebale,

                        Să opreşti furtuna-n drum?

 

                        Ori ai tăi sunt cei ce-n gloate

                        Ies din codri-ntunecaţi?

                        De pe câte râuri toate

                        Vin la moarte ca la nuntă

                        Cu topoare-n mâini, şi-nfruntă,

                        Şapte rânduri de-mpăraţi?

 

                        Ah! visez. Eu la ruine

                        Şi la Dunăre privesc,

                        Cum tot vine apa, vine.

                        Ele stau ruine mute

                        Martori vremilor trecute,

                        Numai inimii-i vorbesc.