Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Petrea

                        Urlă Petre prins de trude

                        Şi răpus de munci.

                        Tată-său din coast-aude,

                        Stă mirat şi pari înşiră;

                        Iar ascultă, iar se miră,

                        Pleac-apoi pe lunci.

 

                        Ce ţi-e, Petre, cu strigarea?

                        Dat-au lupii-n oi?

                        Isprăvit-ai, poate, sarea?

                        Ai vătui de şarpe supte,

                        Ori opincile-ţi sunt rupte

                        Şi ţi-e dor de noi?

 

                        Adormii prin vale, tată,

                        Sub un tei bătrân.

                        Vântul s-a stârnit deodată

                        Şi-a tot nins pe mine floarea,

                        Până m-a îngropat ninsoarea

                        Şi mi-a intrat un şarpe-n sân.

 

                        Şi mă strânge, biet de mine,

                        Parcă-i lanţ de fier

                        Înveleşte-ţi, tată, bine

                        Cârpe groase până-n coate,

                        Pleacă-te în genunchi şi-l scoate

                        Tat-al meu, că pier.

 

                        Am să-l scot eu, nu te teme,

                        Capul să i-l crăp

                        Dar acum n-am, Petre, vreme.

                        Fânu-i ud pe coasta luncii,

                        Rag de sete-n brazdă juncii,

                        Cată să-i adap.

 

                        Urlă Petre prins de trude,

                        Urlă-n chip păgân.

                        Maică-sa din cas-aude,

                        Fir şi fus şi ghem aruncă

                        Şi-şi găseşte fiu-n luncă

                        Şarpe-având în sân.

 

                        Înveleşte-ţi în năframă

                        Mâna până-n cot

                        Că să nu te muşte, mamă!

                        Tu n-ai boi să duci la apă,

                        Fă-mi un bine şi mă scapă,

                        Că m-a rupt de tot.

 

                        Petre-al meu, tu muşti ţărână,

                        Vezi, că tot visam

                        Cum să prind eu şerpi cu mâna?

                        Fără mână nu mi-e bine,

                        Dar mi-e lesne fără tine,

                        Că băieţi mai am!

 

                        Urlă Petre prins de trude,

                        Url-acum murind.

                        Fata din grădină-aude

                        Cu cosiţa despletită

                        Şi cu inima sărită

                        Pleacă hohotind.

 

                        Şi de plânset mult se-neacă

                        Alergând grăbit

                        Şi soseşte şi se pleacă,

                        Şi sumesă până-n coate,

                        Ea din sân mirată-i scoate

                        Brâu întraurit.

 

                        Petrea râde, fata plânge;

                        Dar sărind de jos,

                        Vesel Petrea în braţe-o strânge:

                        Poartă-l sănătoasă, dragă,

                        Ca să-mi ştie lumea-ntreagă

                        Pe-omul credincios!