Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Pastel

                        Prin vişini vântul în grădină

                        Cătând culcuş mai bate-abia

                        Din aripi, şi-n curând s-alină,

                        Iar roşul mac închide floarea,

                        Din ochi clipeşte-ncet cicoarea

                        Şi adoarme-apoi şi ea.

 

                        Eu cred c-a obosit pădurea,

                        Căci ziua întreag-a tot cântat

                        Şi tace-acum gândind aiurea.

                        Sub dealuri amurgeşte zarea,

                        Se-ntunecă prin văi cărarea

                        Şi-i umbră peste sat.

 

                        Peste culmi încet amurgul moare

                        Şi-ntors cu faţa cătr-apus

                        Dă semne nopţii din ponoare.

                        Ea-mbracă haine-ntunecate

                        Şi liniştit din aripi bate

                        Plutind tăcută-n sus.

 

                        Tăciunii-n vatră dau lumină;

                        Pe drumul de drumeţi sărac

                        Mai vezi fugind câte-o vecină

                        Să ceară cu-mprumut jăratec;

                        Grăbit, dă roate, singuratec,

                        Tăcutul liliac.

 

                        Şi tot mai noapte-apoi se face,

                        Păduri şi ape-adorm acum;

                        Din cer scoboar-adânca pace.

                        Ici-colo vrun zăvor mai sună –

                        Începe-a se zări de lună

                        Şi-i linişte pe drum.

 

                        Copiii dorm, visându-şi jocul.

                        Mai toarce mama. În curând,

                        Pe vatră ea înveleşte focul,

                        Încuie uşile la tindă,

                        Se culc-apoi. Iar cariu-n grindă

                        S-aude acum rozând.