Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Oştirile lui Allah

                        Noaptea care-ncheie anul

                        Noaptea sfântă,

                        Când cetindu-şi El-Coranul

                        Trist mahomedanii cântă

                        Pe răpuşii prin bătăi

                        Noaptea asta ştie spune

                        De-o minune

                        La Călugăreni prin văi,

 

                        Când e-n jumătate ruptă

                        Noaptea-n cale,

                        Pe uitatul câmp de luptă

                        Se porneşte-un glas de jale

                        Şi-apoi multe, şi-mprejur

                        Din păduri răsar o mie,

                        Din câmpie

                        Plânge-un nesfârşit murmur.

 

                        Şi murmurul creşte-ntruna

                        Şi deodată,

                        Urlă-n zare ca furtuna,

                        Şi prin zarea spintecată

                        De blesteme şi de vânt

                        Ies spahii în şiruri dese,

                        Grabnic iese

                        Oastea-ntreagă din pământ.

 

                        Căci acum, prin lumea lată,

                        Ies să jure

                        Toţi cari au pierit vreodată

                        Pe câmpiile ghiaure,

                        Şi-aşteptând un semn ceresc

                        Stau gătiţi, potop să plece

                        Şi să-nece

                        Tot pământul creştinesc.

 

                        Ei, cu genele-amorţite,

                        Nalţă mâna,

                        Iar din bărbile-ncâlcite

                        Iuţi îşi scutură ţărâna

                        Şi pe cai sărind grăbiţi,

                        Învârtesc duşmanii crucii

                        Săbii lucii,

                        De năvală stând gătiţi.

 

                        Furnicând din mii de locuri,

                        Plini de ură;

                        Cu blesteme şi batjocuri,

                        Strigă toţi ca dintr-o gură

                        Sfântul nume-al lui Isus,

                        Şi turbate şi-ndrăzneţe

                        Mii de feţe,

                        Alergând, privesc în sus.

 

                        Iar acum, fiind o gloată,

                        Numai una,

                        Osie-ntr-această roată

                        Se ridică Semiluna,

                        De pe steagul care-n vânt

                        Geme-o plângere-ntreruptă

                        Şi se luptă;

                        Iar ce geme e cuvânt.

 

                        Şi-i a lui Allah cuvântul,

                        Sfânt şi mare!

                        Şi tăcută ca mormântul

                        Şi-mpietrită acolo-n zare

                        Oastea-ntreagă stă pe loc.

                        Codri, dealuri, râu şi luncă

                        Toate-aruncă

                        Ochii-n sus, spre-un semn de foc.

 

                        Mii de guri atunci în vaier

                        Umplu cerul:

                        Crucea e, o cruce-n aer!

                        Turcii toţi, zvârlindu-şi fierul,

                        Iuţi se-ntorc ca-ntorşi de vânt;

                        Noaptea râde luminată

                        Şi deodată

                        Intră totul în pământ.