Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
O scrisoare de la Muselim-Selo

                        Măicuţă dragă, cartea mea

                        Găsească mi-te-n pace!

                        Pe-aici e vânt şi vreme grea,

                        Şi-Anton al Anei zace

                        De patru luni, şi-i slab şi tras,

                        Să-l vezi, că-ţi vine plânsul,

                        Că numai oasele-au rămas

                        Şi sufletul dintr-însul.

 

                        Apoi, să ştii c-a fost război

                        Şi moarte-aici, nu şagă:

                        Cădeau pe dealuri, dintre noi,

                        Ca frunza, mamă dragă.

                        Şi acolo-n deal, cum fulgera,

                        Un plumb simţii că vine

                        Şi n-avu loc, cât larg era,

                        Decât în piept la mine.

 

                        Mi-e bine-acum, şi-aşa socot

                        Că nu va trece luna

                        Şi-oi fi scăpat de-aici de tot.

                        Dar vezi te rog de una:

                        Să nu mai faci cum ai făcut

                        S-aduni la tine satul,

                        De veselă că ţi-ai văzut

                        Acasă iar băiatul!

 

                        Să vezi pe-aici şi ciungi şi-ologi!

                        Hristos să-i miluiască!

                        Tu mergi la popa-n sat să-l rogi

                        O slujbă să-mi citească.

                        Puteri de nu vei fi având

                        De plată, vorba-i lasă,

                        Că-i voi lucra o zi, oricând,

                        La-ntorsul meu acasă.

 

                        Pe Nuţu vi-l lăsasem mic,

                        Cu creştetul cât masa

                        O fi acum ştrengar voinic

                        Şi vă răstoarnă casa?

                        Făcutu i-aţi şi lui la fel

                        Căciulă, cum am vrut-o?

                        Aveam o piele-n pod, de miel,

                        Doar nu veţi fi vândut-o?

 

                        Nevestei mele să-i mai spui

                        Să-mi cumpere o coasă,

                        Cea veche nu ştiu este-ori nu-i

                        Şi-o fi acum şi roasă

                        De când rugina scurmă-n ea.

                        Să-mi văd, o date-ar sfântul,

                        Cum cade iarba-n faţa mea

                        Şi-mi bate-n plete vântul!

 

                        Ea lupte-se cum biet o ştii,

                        C-aşa ne dete soarta,

                        Că şi noi ne-am luptat pe-aci

                        Cu greul şi cu moartea;

                        Dar l-a ajuns şi pe harap

                        Blestemele şi plânsul,

                        Că noi i ne-am ţinut de cap

                        Şi-ntrarăm după dânsul.

 

                        Şi i-am făcut, măicuţă, vânt!

                        L-am scos de tot din ţară,

                        Măcar stătea pe sub pământ

                        Şi nu ieşea pe-afară.

                        Şi-am prins şi pe-mpăratul lor,

                        Pe Osman nebiruitul,

                        Că-l împuşcase-ntr-un picior

                        Şi-aşa i-a fost sfârşitul.

 

                        Păi, ne ţinea pesemne proşti,

                        Să-şi joace hopa-tropa,

                        Că nu puteam să batem oşti!

                        Dar poate taica popa

                        V-a spus de prin gazete tot

                        El cum şi-a dat juncanii?

                        Acum i-aş cumpăra, să pot,

                        Dar nu mai am, azi, banii.

 

                        Mă doare-n piept, dar nu să ţip,

                        Şi-aşa mi-e dor de-acasă,

                        Şi-aş vrea să plec, dar nu e chip

                        Că vodă nu mă lasă.

                        Dar uite, nu e nu ştiu cât

                        O lună chinuită,

                        Şi-o să te strâng de după gât,

                        Măicuţa mea iubită…

 

                        Aşa mi-a spus Ion să-ţi scriu,

                        Iubească-ţi-l pământul!

                        Şi-am tot lăsat, pân-a fost viu,

                        Şi-mi ţin acum cuvântul.

                        Să te mângâie Dumnezeu,

                        C-aşa e la bătaie

                        Şi-am scris această carte eu,

                        Căprarul Nicolae.