Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Nuşa

                        – „Nuşa, dormi? N-auzi cum bat?

                        Vino şi-mi deschide uşa!”

                        – „Cine eşti?”, întreabă Nuşa.

                        – „Vladu sunt, al tău bărbat.”

                        – „Nu eşti Vladu. Ştiu eu bine.

                        Vladu până-n zori nu vine!”

 

                        – „Nu sunt Vladu? Nuşa, taci!

                        Nu-mi cunoşti tu vorba, dragă?”

                        – „Vorba-i a lui Vladu-ntreagă.

                        Ei, dar poţi să ţi-o prefaci.

                        Tu mă crezi că sunt ca toate;

                        Să mă-nşeli! Dar nu să poate!”

 

                        – „Vrei să-ţi jur că nu minţesc?

                        Uite, nu-mi ajute Sfântul!”

                        – „Ce-mi ajută jurământul?

                        Juri şi furi, şi eu plătesc.

                        Spune-mi semne, să ştiu bine,

                        Vladu eşti ori altul cine!”

 

                        – „Nuşa, fă! Ce semn voieşti?

                        Colo-n colţ pe-o masă frântă

                        Ai în chip pe Maica sfântă.”

                        – „Am! Dar Vladu tot nu eşti!

                        Toţi cari la noi în casă

                        Ştiu pe Maica de pe masă!”

 

                        – „În dulap ai, draga mea,

                        Zece ruble-ntr-o cutie.”

                        – „Am! Dar şi cumătra ştie;

                        Şi tu ştii, că-ţi spuse ea!

                        Nu eşti Vladu: mergi în pace,

                        Eşti şiret, nu te preface!”

 

                        – „Nu vii. Nuşa? Tot nu vii?

                        Ai un semn sub ţâţa dreaptă.”

                        – „Vladule, tu eşti! Aşteaptă!

                        Asta numai tu o ştii!”

                        Ea acum deschide uşa –

                        Câte-or fi râzând de Nuşa!