Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Numai una!

                        Pe umeri pletele-i curg râu

                        Mlădie, ca un spic de grâu,

                        Cu şorţul negru prins în brâu,

                        O pierd din ochi de dragă.

                        Şi când o văd, îngălbenesc;

                        Şi când n-o văd, mă-mbolnăvesc,

                        Iar când merg alţii de-o peţesc,

                        Vin popi de mă dezleagă.

                        La vorbă-n drum, trei ceasuri trec

                        Ea pleacă, eu mă fac că plec,

                        Dar stau acolo şi-o petrec

                        Cu ochii cât e zarea.

                        Aşa cum e săracă ea,

                        Aş vrea s-o ştiu nevasta mea,

                        Dar oameni răi din lume rea

                        Îmi tot închid cărarea.

 

                        Şi câte vorbe-mi aud eu!

                        Toţi fraţii mă vorbesc de rău,

                        Şi tata-i supărat mereu,

                        Iar mama, la icoane,

                        Mătănii bate, ţine post;

                        Mă blestemă: De n-ai fi fost!

                        Eşti un netot! Ţi-e capul prost

                        Şi-ţi faci de cap, Ioane!

 

                        Îmi fac de cap? Dar las să-mi fac!

                        Cu traiul eu am să mă-mpac

                        Şi eu am să trăiesc sărac,

                        Muncind bătut de rele!

                        La fraţi eu nu cer ajutor,

                        Că n-am ajuns la mila lor

                        Şi fac ce vreau! Şi n-am să mor

                        De grija sorţii mele!

 

                        Mă-ngroapă fraţii mei de viu!

                        Legat de dânsa, eu să ştiu

                        Că am urâtei drag să-i fiu?

                        Să pot ce nu se poate?

                        Dar cu pământul ce să faci?

                        Şi ce folos de boi şi vaci?

                        Nevasta dacă nu ţi-o placi,

                        Le dai în trăsnet toate!

 

                        Ori este om, de sila cui

                        Să-mi placă tot ce-i place lui!

                        Aşa om nici vlădica nu-i

                        Şi nu-i nici împăratul!

                        Să-mi cânte lumea câte vrea,

                        Mi-e dragă una şi-i a mea:

                        Decât să mă dezbar de ea,

                        Mai bine-aprind tot satul!