Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Nu te-ai priceput

                        Nu te-ai priceput!

                        Singur tu nu mi-ai plăcut,

                        Că eu tot fugeam de tine?

                        O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!

                        Ţi-am fost dragă, ştiu eu bine,

                        Dar, să-mi spui, tu te-ai temut.

                        Şi eu toate le-am făcut,

                        Ca să poţi să-mi spui odată,

                        Să mă-ntrebi: Mă vrei tu, fată?

                        Şi plângeam de supărată

                        Că tu nu te-ai priceput.

 

                        Nu te-ai priceput!

                        Zici că-s mândră şi n-am vrut

                        Ca s-ascult vorbele tale?

                        Dar de unde ştii? În cale

                        Ţi-am umblat şi-n deal şi-n vale,

                        Şi-orişiunde te-am ştiut.

                        Zile lungi mi le-am pierdut,

                        Să mă-mprietenesc cu tine:

                        Tu-mi umblai sfios, Sorine,

                        Şi plângea durerea-n mine,

                        Că tu nu te-ai priceput.

 

                        Nu te-ai priceput!

                        Am fost rea şi n-aş fi vrut

                        Să te las, ca altă fată,

                        Să mă strângi tu sărutată?

                        Dar m-ai întrebat vreodată?

                        Mă-nvingea să te sărut

                        Eu pe tine! Pe-ntrecut

                        Chip cătam cu viclenie

                        Să te fac să-ntrebi, şi mie

                        Mi-a fost luni întregi mânie

                        Că tu nu te-ai priceput.

 

                        Nu te-ai priceput!

                        Zici că de m-ai fi cerut

                        Mamei tale noră-n casă,

                        N-aş fi vrut să merg? E, lasă!

                        Că de-o fată cui-i pasă,

                        Nu se ia după părut!

                        De-ntrebai, ai fi văzut!

                        Tu să fi-nceput iubitul,

                        Că-i făceam eu isprăvitul

                        Tu cu pâinea şi cuţitul

                        Mori flămând, nepriceput!