Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Noapte de vară

                        Zările, de farmec pline,

                        Strălucesc în luminiş;

                        Zboară mierlele-n tufiş

                        Şi din codri noaptea vine

                        Pe furiş.

 

                        Care cu poveri de muncă

                        Vin încet şi scârţâind;

                        Turmele s-aud mugind,

                        Şi flăcăii vin pe luncă

                        Hăulind.

 

                        Cu cofiţa, pe-ndelete,

                        Vin neveste de la râu;

                        Şi, cu poala prinsă-n brâu,

                        Vin cântând în stoluri fete

                        De la grâu.

 

                        De la gârlă-n pâlcuri dese

                        Zgomotoşi copiii vin;

                        Satul e de vuiet plin;

                        Fumul alb alene iese

                        Din cămin.

 

                        Dar din ce în ce s-alină

                        Toate zgomotele-n sat,

                        Muncitorii s-au culcat.

                        Liniştea-i acum deplină

                        Şi-a înnoptat.

 

                        Focul e-nvelit pe vatră,

                        Iar opaiţele-au murit,

                        Şi prin satul adormit

                        Doar vrun câine-n somn mai latră

                        Răguşit.

 

                        Iat-o! Plină, despre munte

                        Iese luna din brădet

                        Şi se nalţă, încet-încet,

                        Gânditoare ca o frunte

                        De poet.

 

                        Ca un glas domol de clopot

                        Sună codrii mari de brad;

                        Ritmic valurile cad,

                        Cum se zbate-n dulce ropot

                        Apa-n vad.

 

                        Dintr-un timp şi vântul tace;

                        Satul doarme ca-n mormânt

                        Totu-i plin de duhul sfânt:

                        Linişte-n văzduh şi pace

                        Pe pământ.

 

                        Numai dorul mai colindă,

                        Dorul tânăr şi pribeag.

                        Tainic se întâlneşte-n prag,

                        Dor cu dor să se cuprindă,

                        Drag cu drag.