Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Nedumerire (După Strodtmann)

                        Cât de rău eşti, Doamne, Doamne!

                        Tu mă-ntrebi grăbit şi-aprins,

                        Dacă te-am iubit vreodată?

                        Ce-i cu tine? Ce te-a prins?

                        Dac-aş şti, eu ţi-aş răspunde;

                        Cum să ştiu, că n-am de unde!

                        Eu la asta niciodată

                        N-am gândit cu dinadins.

 

                        Tu mă ştii. Eu râd într-una,

                        Numai de glumit mă ţiu –

                        Ei, dar când mă-ntrebi de-acestea

                        Parc-aş vrea să nu mai fiu!

                        Lumea de dureri e plină,

                        Calea vieţii mi-e străină;

                        Tot aşa-mi vorbeşte mama,

                        Iar eu, biata, ce să ştiu?

 

                        Eu cu drag te văd la horă,

                        Ochii tăi şi toate-mi plac;

                        Orice-mi zici tu, nu mă supăr,

                        Şi cu orice faci, mă-mpac.

                        Dar să stăm târziu în noapte

                        Tăinuind iubirea-n şoapte

                        Şi să te sărut – ei, asta!

                        N-am putere să o fac!

 

                        Nu mi-am dat anume seama

                        Niciodată, viaţa ce-i!

                        De-mi zici „dragă”, râd cu hohot,

                        Ascunzând obrajii mei.

                        Tu te superi dintr-o dată,

                        Mă faci proastă şi-ngâmfată,

                        M-ameninţi, c-o rupi cu mine –

                        Rău ce eşti! şi multe vrei!

 

                        O, de m-ai lăsa vreodată,

                        De-ai fugi şi m-ai lăsa,

                        Din grădina maicii tale

                        Eu o floare mi-aş fura

                        Şi-aş purta-o în sân, o cruce!

                        Când s-ar veştezi, m-aş duce

                        Să te fur apoi pe tine;

                        Nimănui nu te-aş mai da!

 

                        Mai aşteaptă! Cui dai biruri,

                        Dac-aştepţi ce ţi-e iubit?

                        Să zic da, nu-mi vine bine

                        Până când nu m-am gândit;

                        Să zic nu? Aş zice toate,

                        Numai asta nu se poate;

                        Parc-aş plânge viaţa toată

                        Dac-aş şti, că te-am mâhnit.

 

                        Ei, acum ghiceşte singur

                        De te am eu drag ori nu?

                        Să mi-o spui de altă dată,

                        C-aş roşi, să-mi spui acu –

                        Cumpăneşte bine toate,

                        Până mâine te socoate;

                        Şi de vei ghici, tu-mi spune,

                        Şi voi zice cum zici tu!