Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Mama

                        În vaduri ape repezi curg

                        Şi vuiet dau în cale,

                        Iar plopi în umedul amurg

                        Doinesc eterna jale.

                        Pe malul apei se-mpletesc

                        Cărări ce duc la moară

                        Acolo, mamă, te zăresc

                        Pe tine-ntr-o căscioară.

 

                        Tu torci. Pe vatra veche ard,

                        Pocnind din vreme-n vreme,

                        Trei vreascuri rupte dintr-un gard.

                        Iar flacăra lor geme:

                        Clipeşte-abia din când în când

                        Cu stingerea-n bătaie,

                        Lumini cu umbre-amestecând

                        Prin colţuri de odaie.

 

                        Cu tine două fete stau

                        Şi torc în rând cu tine;

                        Sunt încă mici şi tată n-au

                        Şi George nu mai vine.

                        Un basm cu pajuri şi cu zmei

                        Începe-acum o fată,

                        Tu taci ş-asculţi povestea ei

                        Şi stai îngândurată.

 

                        Şi firul tău se rupe des,

                        Căci gânduri te frământă.

                        Spui şoapte fără de-nţeles,

                        Şi ochii tăi stau ţintă.

                        Scapi fusul jos; nimic nu zici

                        Când fusul se desfiră…

                        Te uiţi la el şi nu-l ridici,

                        Şi fetele se miră.

 

                        …O, nu! Nu-i drept să te-ndoieşti!

                        La geam tu sari deodată,

                        Prin noapte-afară lung priveşti

                        Ce vezi? întreab-o fată.

                        Nimic… Mi s-a părut aşa!

                        Şi jalea te răpune,

                        Şi fiecare vorbă-a ta

                        E plâns de-ngropăciune.

 

                        Într-un târziu, ne-ridicând

                        De jos a ta privire:

                        Eu simt că voi muri-n curând,

                        Că nu-mi mai sunt în fire…

                        Mai ştiu şi eu la ce gândeam?

                        Aveţi şi voi un frate…

                        Mi s-a părut c-aud la geam

                        Cu degetul cum bate.

                        Dar n-a fost el! Să-l văd venind,

                        Aş mai trăi o viaţă.

                        E dus, şi voi muri dorind

                        Să-l văd o dată-n faţă.

                        Aşa vrea poate Dumnezeu,

                        Aşa mi-e datul sorţii,

                        Să n-am eu pe băiatul meu

                        La cap, în ceasul morţii!

 

                        Afară-i vânt şi e-nnorat,

                        Şi noaptea e târzie;

                        Copilele ţi s-au culcat

                        Tu, inimă pustie,

                        Stai tot la vatră-ncet plângând:

                        E dus şi nu mai vine!

                        Ş-adormi târziu cu mine-n gând

                        Ca să visezi de mine!