Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Lumânărica

                        Râd cu toţii! Singur mortul

                        Tace-aşa pe loc.

                        Vine-o fată, pune ortul

                        Mortului pe piept, sub cruce,

                        O sărută şi se duce

                        Să se înşire-n joc.

 

                        Patruzeci de mâni aşteaptă

                        Focul călător:

                        Ce primeşte mâna dreaptă

                        Cealaltă mână-alungă –

                        Vezi abia o roşie dungă

                        Dintr-un punct în zbor.

 

                        Dar zburând, slăbeşte focul

                        Aripile-i scad,

                        Se înghionteşte întruna locul

                        Până n-o să mai rămână:

                        Cui i se va stinge-n mână

                        Ţandăra de bord?

 

                        Dar ea zboară, zboară-n pace.

                        Grabnic într-un glas

                        Colo-n colţ: – „Ei, na-ţi-o, drace!”

                        Şi-ntr-aceeaşi clipă unul

                        Mai din dos: – „Ei, vezi nebunul,

                        Mi-o azvârlit-o în nas.”

 

                        – „Petre, tu? Hai, scoate banul

                        Sună-l să-l vedem.

                        Ce-ai tu, Petre, cu tărâmul?”

                        – „O să-mi fie naş, cumetre.”

                        – „Las’ că ştim! Eşti vrednic, Petre,

                        Vrednic să te bem.”

 

                        Sună banul pe comoară –

                        Şi din nou la gard

                        Zboară, tot mai mică, zboară

                        Ca un fulg lumânărica,

                        Multe, multe mâni, de frica

                        Stingerii, se ard.

 

                        Sfârâie făclii aprinse

                        Lângă mort acum.

                        Numai gâturi vezi întinse,

                        Numai ochi pierduţi cu firea,

                        Stând ţinti în urmărirea

                        Flăcării de drum.

 

                        Iat-o, nu-i! aşa-i de slabă:

                        Dar deodată ce-i?

                        Nu ştiu care drac de babă,

                        Stând pe vatră sus, ca ţapul

                        Ca să vadă peste capul

                        Altora femei.

 

                        S-a plecat prea mult, să vadă

                        Şi, deodată, hu!

                        Şi nu singură să cadă,

                        A mai tras cu ea vreo două –

                        Ce să vă mai spun eu vouă

                        Hohotul ce fu!

 

                        Haide! S-a stins lumânărica.

                        Zarvă-ntre femei:

                        – „Aoleu, e la Florica!”

                        – „Nu-i la ea; e la Ileana.”

                        Iar flăcăii trag cu geana,

                        Râd apoi şi ei.

 

                        Râd cei moşi cu albe plete,

                        Iar Ileana-i foc.

                        Hohoteşte-un stol de fete,

                        Iar nevestele s-adună;

                        – „Vino, fă, nu fi nebună,

                        Vezi că-i numai joc.”

 

                        Şi cum stă proptit în coate,

                        Unul din bătrâni,

                        Cel mai mare domn pe toate,

                        Până şi pe-un fir de sare,

                        Dacă dă cel sfânt şi-l are,

                        Ia nuiaua-n mâni:

 

                        – „Haide, şi de ţi-or pune fato,

                        Braţul după gât,

                        O să-i răspopesc, că iat-o!

                        Am porunci de la vlădică:

                        Cine nu mi-o şti de frică

                        Nu mi-o şti, şi-atât!”

 

                        De-aş putea eu spune fostul

                        Cum a fost întreg,

                        Meşter, neică, mi-ar fi rostul!

                        Poate-aş isprăvi pe gheme

                        Până mâni cam pe-astă vreme,

                        Ei, dar nu mă leg!

 

                        Dintr-o vorbă hohot iese,

                        Hohot dintr-un semn,

                        Stau urcaţi acum pe mese,

                        Pe cuptor, pe unde-apucă

                        Şi nevrând găsesc s-aducă

                        Râsului îndemn.

 

                        Singur mortu-n sfânta-i pace

                        Doarme somnul lui –

                        Să te miri de el că tace!

                        Iar lumânărica zboară,

                        Râde-n drumul ei uşoară,

                        Iat-o iar că nu-i.

 

                        Las’ să doarmă-n pace mortul,

                        Om fără noroc!

                        Vine-o fată, pune ortul

                        Mortului pe piept, sub cruce:

                        O sărută şi se duce

                        Să se înşire-n joc.