Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Lordul John

                        Se zvonise prin ziare

                        Că-n Irlanda e-ntr-un sat

                        Un bărbat grozav de tare.

                        Lordul John, prinzând de veste

                        Cine e şi de-unde este,

                        Pleacă-n grabă ca să vadă

                        Dacă e adevărat.

 

                        Ca mulţi lorzi de viţă veche

                        Din întunecatul Nord,

                        Lordul John e-ntr-o ureche:

                        Fluieră pe drum şi cântă

                        Şi e cel dintâi la trântă.

                        Şi-i voinic fără pereche

                        Şi e cel mai tare lord.

 

                        A găsit în urmă satul;

                        Pe ţăran el l-a găsit

                        Ocupat cu măturatul

                        Curţii. Şi, ochindu-l bine,

                        Lordul drept spre dânsul vine

                        Şi descalică degrabă

                        Făr-a zice „bun sosit”.

 

                        Ş-apoi gata de luptare!

                        – „Tu eşti Willy Spucker?” – „Eu.”

                        – „Spun că eşti grozav de tare

                        De ţi-a mers cuvânt prin lume,

                        Eu din Londra vin anume,

                        Să ne punem la-ncercare.

                        Trântă deci cu tine vreau!”

 

                        Willy Spucker se cruceşte,

                        Simte palmele că-i ard,

                        Leneş târnul şi-l propteşte;

                        Scuipă-n palme şi se-ntinde

                        Şi pe lord de brâu îl prinde,

                        Sus o dată-l răsuceşte

                        Şi-l azvârlă peste gard.

 

                        – „O să stau acum cu tine

                        Să mă lupt… Mai vrei ceva?

                        Auzi tu, cu ce gând vine!”

                        Lordul John privind cu jale

                        Şi ţinându-se de şale:

                        – „Să-mi azvârli, te rog, creştine,

                        Şi cel cal, să pot pleca!”