Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
În zori

                        Supt un mal legata plută,

                        Se mai mişc-abia. Duios

                        Geme apa-n veci zbătută

                        Ca prin vis, sub iaz la moară.

                        Luna tot mai jos scoboară

                        Tot mai jos, mai jos.

 

                        A, apus! Şi dintr-o dată

                        Nu mai vezi nici deal, nici drum,

                        Totu-n zarea-ntunecată

                        Şi-a pierdut şi loc şi nume,

                        Nu cred c-a mai fost pe lume

                        Noapte ca acum.

 

                        Parcă-i mort de veacuri satul

                        Şi trudit de-atâta clint

                        Doarme-adânc întunecatul

                        Codru-n văi, iar la răstoace

                        Plopii-au început să-şi joace

                        Frunzele de-argint.

 

                        Dar din aripi bat cocoşii,

                        Răscolind văzduhul mut.

                        Albe-ntâi şi tot mai roşii

                        Zorile şi-ntind lucoarea –

                        Din zăvoi, privighetoarea

                        Iarăşi a-nceput!