Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Iarna pe uliţă

                        A-nceput de ieri să cadă

                        Câte-un fulg, acum a stat,

                        Norii s-au mai răzbunat

                        Spre apus, dar stau grămadă

                        Peste sat.

 

                        Nu e soare, dar e bine,

                        Şi pe râu e numai fum.

                        Vântu-i liniştit acum,

                        Dar năvalnic vuiet vine

                        De pe drum.

 

                        Sunt copii. Cu multe sănii,

                        De pe coastă vin ţipând

                        Şi se-mping şi sar râzând;

                        Prin zăpadă fac mătănii;

                        Vrând-nevrând.

 

                        Gură fac ca roata morii;

                        Şi de-a valma se pornesc,

                        Cum prin gard se gâlcevesc

                        Vrăbii gureşe, când norii

                        Ploi vestesc.

 

                        Cei mai mari acum, din sfadă,

                        Stau pe-ncăierate puşi;

                        Cei mai mici, de foame-aduşi,

                        Se scâncesc şi plâng grămadă

                        Pe la uşi.

 

                        Colo-n colţ acum răsare

                        Un copil, al nu ştiu cui,

                        Largi de-un cot sunt paşii lui,

                        Iar el mic, căci pe cărare

                        Parcă nu-i.

 

                        Haina-i măturând pământul

                        Şi-o târăşte-abia, abia:

                        Cinci ca el încap în ea,

                        Să mai bată, soro, vântul

                        Dac-o vrea!

 

                        El e sol precum se vede,

                        Mă-sa l-a trimis în sat,

                        Vezi de aceea-i încruntat,

                        Şi s-avântă, şi se crede

                        Că-i bărbat;

 

                        Cade-n brânci şi se ridică

                        Dând pe ceafă puţintel

                        Toată lâna unui miel:

                        O căciulă mai voinică

                        Decât el.

 

                        Şi tot vine, tot înoată,

                        Dar deodată cu ochi vii,

                        Stă pe loc să mi te ţii!

                        Colo, zgomotoasa gloată,

                        De copii!

 

                        El degrabă-n jur chiteşte

                        Vrun ocol, căci e pierdut,

                        Dar copiii l-au văzut!

                        Toată ceata năvăleşte

                        Pe-ntrecut.

 

                        Uite-i, mă, căciula, frate,

                        Mare cât o zi de post

                        Aoleu, ce urs mi-a fost!

                        Au sub dânsa şapte sate

                        Adăpost!

 

                        Unii-l iau grăbit la vale,

                        Alţii-n glumă parte-i ţin

                        Uite-i, fără pic de vin

                        S-au jurat să îmbete-n cale

                        Pe creştin!

 

                        Vine-o babă-ncet pe stradă

                        În cojocul rupt al ei

                        Şi încins cu sfori de tei.

                        Stă pe loc acum să vadă

                        Şi ea ce-i.

 

                        S-oţărăşte rău bătrâna

                        Pentru micul Barba-cot.

                        Aţi înnebunit de tot

                        Puiul mamii, dă-mi tu mâna

                        Să te scot!

 

                        Cică vrei să stingi cu paie

                        Focul când e-n clăi cu fân,

                        Şi-apoi zici că eşti român!

                        Biata babă a-ntrat în laie

                        La stăpân.

 

                        Ca pe-o bufniţă o-nconjoară

                        Şi-o petrec cu chiu cu vai,

                        Şi se ţin de dânsa scai,

                        Plină-i strâmta ulicioară

                        De alai.

 

                        Nu e chip să-i faci cu buna

                        Să-şi păzească drumul lor!

                        Râd şi sar într-un picior,

                        Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna

                        Mai cu zor.

 

                        Baba şi-a uitat învăţul:

                        Bate, înjură, dă din mâini:

                        Dracilor, sunteţi păgâni?

                        Maica mea! Să stai cu băţul

                        Ca la câini!

 

                        Şi cu băţul se-nvârteşte

                        Ca să-şi facă-n jur ocol;

                        Dar abia e locul gol,

                        Şi mulţimea năvăleşte

                        Iarăşi stol.

 

                        Astfel tabăra se duce

                        Lălăind în chip avan:

                        Baba-n mijloc, căpitan,

                        Scuipă-n sân şi face cruce

                        De Satan.

 

                        Ba se răscolesc şi câinii

                        De prin curţi, şi sar la ei.

                        Pe la garduri ies femei,

                        Se urnesc miraţi bătrânii

                        Din bordei.

 

                        Ce-i pe drum atâta gură?

                        Nu-i nimic. Copii ştrengari.

                        Ei, auzi! Vedea i-aş mari,

                        Parcă trece-adunătură

                        De tătari!