Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Hafis

                        De ştii tu, băiete, să bei şi să taci,

                        Haide vino cu mine!

                        Ia cupa cea largă şi-ai grijă ce faci

                        Ascunde-o bine,

                        Căci mufti ne-o vede şi mufti ne-o ia.

                        Şi mufti Ia urmă se pune şi-o bea –

                        Şi dăm de ruşine!

 

                        În strada cea strâmtă e cârciumă-n fund;

                        Ghiaurii beau bine;

                        Când merg eu pe-acolo, ghiaurii s-ascund,

                        Cu spaimă, de mine.

                        Eu beau câte-o cană, beau două, ba trei;

                        Eu singur beau zece, de vorbă cu ei,

                        Şi-i fac de ruşine.

 

                        Îmi zise ghiaurul: – „Bătrâne poet,

                        Ia spune-mi, e bine?

                        Eu ştiu că e vinul oprit de profet!”

                        – „Oprit e, creştine!

                        Dar nu e mirare, că eu îl iubesc,

                        Mirare-i că unii de-ai voştri-l hulesc,

                        Şi aceasta-i ruşine!”

 

                        Ghiaurii au haine lipite pe ei;

                        De dânşii e bine:

                        Bei vinul, şi mufti nu-ntreabă „ce bei?”

                        Dar alta-i la mine!

                        Ulciorul plin, unde sa-l pot eu dosi?

                        Dar haina-mi e largă – mai largă de-ar fi,

                        Că scap de ruşine!

 

                        De ştii tu, băiete, să bei şi să taci

                        Haide vino cu mine;

                        Al meu să rămână, de-i rău ce tu faci,

                        Şi-al tău, de-i un bine!

                        Ah, tulbure-i, Doamne, impulsul sorbet

                        Şi limpede-i vinul oprit de profet –

                        Allah! Mi-e ruşine.