Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Gramatica şi medicul

                        Odată îmi trimise un medic renumit

                        Pe fiu-său la şcoală pe două luni, cu dorul

                        Să fac din el gramatic şi retor, căci feciorul

                        Isteţ era la vorbă şi gând, un îndrăcit,

                        Da-n lună cu piciorul.

 

                        În şcoală eu, fireşte, voind să-l introduc

                        În taină de gramatici, încep cu poezia;

                        Iau versul Iliadei: Să-mi cânţi, muză mânia,

                        Căci ea pe mulţi trimite la iad, apoi apuc

                        Să-i spun ce-i prozodia.

 

                        Deseară, când băiatul se duce la părinţi,

                        El spune ce-i prin şcoală şi prinde să recite:

                        Să-mi cânţi, muză mânia, căci ea pe mulţi trimite

                        La iad; vestitul doctor a prins să crâşte-n dinţi

                        Ca cei scoşi din sărite.

 

                        Atâta i-a fost şcoala băiatului; de-atunci

                        El n-a venit la mine, căci tată-său pesemne

                        Ţinea c-aceste versuri sunt oarecum nedemne

                        De-un doctor; dar în fine dai versuri unor prunci

                        Ca versul să-i îndemne.

 

                        Trecură zile multe, şi-odată mă-ntâlnesc

                        Cu doctorul pe stradă; făţiş venind spre mine,

                        El râde, mă salută, poftindu-mi bani şi bine,

                        Eu re salut, şi dânsul cu glasul prietenesc

                        Mi-a zis şoptind în fine:

 

                        Mulţam de osteneală! Tu vrei să-nveţi pe fiu

                        În ce mod se trimite la iad? Să plătesc taxă

                        La şcoală? Dar acasă nu pot să-i dau eu praxă?

                        Pe mulţi trimit, amice, la iad! Deşi nu ştiu

                        Nici boabă de sintaxă!