Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Fragment II

                        În vale văd căscioara cu streşină de brad;

                        Aud, târziu prin noapte, pâraiele ce cad

                        Cu vuiet de pe dealuri; şi-ntinsele păduri

                        În cor îşi cântă doina, cu zeci de mii de guri.

                        Acum un trăsnet frânge cu hohot repetat

                        Un brad din faţa casei.

 

                        De vuiet deşteptat

                        Tresar şi-n chinul spaimei fiorii mă cuprind

                        Că nu te văd prin casă. Dar iată, vii zâmbind,

                        Şi caldă-ţi simt suflarea, pe-obrazul rece-al meu.

                        – „De ce să-ţi fie frică? E sfântul Dumnezeu

                        Din cer, şi-acum vorbeşte cu brazii pe pământ

                        A lui e şi furtuna, şi-a lui, iubite, sânt

                        Şi brazii. Şi nu face el rău la ce-i al lui…”

                        Parcă ştiam eu asta, şi nu-ndrăzneam s-o spui!

                        De ce să-mi fie frică?

 

                        Te pleci şi mă dezmierzi;

                        De drag, o, dragă mamă, mă afli şi mă pierzi

                        Din ochi; îmi iei o mână şi-n mâna ta o strângi

                        Şi-mi faci cu dânsa cruce pe piept, şi parcă plângi.

                        Iar azi tu plângi într-una… Ori poate-aşa cred eu,

                        Căci azi tu-mi eşti departe, şi tu, şi Dumnezeu!