Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Faptul zilei

                        Ca lacrima-i limpede cerul

                        Şi-aproape de ziuă. Frumos

                        Stă-n mijlocul bolţii Oierul,

                        Luceafăru-i gata s-apună,

                        Iar Carul spre creştet se suie

                        Cu oiştea-n jos.

 

                        Şi doarme şi apa şi vântul.

                        Iar spaima şi oştile ei

                        Ţin mort, subt călcâie, pământul.

                        Şi-atâta e roua ce-o plânge

                        Câmpia, că-n palme-o poţi strânge

                        Ca-n cupă s-o bei.

 

                        Pe-ncetul tăria-nflorită

                        Cu galben ca strugurii copţi

                        S-albeşte din clipă-n clipită.

                        Pe culmi întunerecul piere,

                        Dar valea e-n neagra putere,

                        A umedei nopţi.

 

                        Pe sus, pe pustiile jgheaburi,

                        Prin râpele munţilor suri,

                        Zac zmeii cu trupul de aburi,

                        Şi ceaţa prin noapte-nchegată

                        Stă-n hainele morţii-mbrăcată

                        Pe-albastrele păduri.

 

                        Dar vântul cel fără de pace

                        Începe să cânte-n brădet –

                        Şi tot mai lumină se face;

                        S-albeşte strâmtoarea cărării,

                        Pe rând depărtările zării

                        S-apropie încet.

 

                        Văd clăile-n câmp, pe coline

                        Cunosc singuratecii ulmi,

                        Şi-acum, la lumina ce vine,

                        Încep să se mişte greoaie,

                        Făpturi purtătoare de ploaie,

                        Se urcă pe culmi.

 

                        Din stânga, din dreapta, din faţă,

                        Din râpi şi pe-o sută de căi,

                        Ies dungi plutitoare de ceaţă

                        Şi-n cale s-adună cărunte

                        Târându-se alene spre munte

                        De-a lungul prin văi.

 

                        E-n flacără bolta senină,

                        Şi fără întrerupere-acum

                        Se varsă tăcută lumină,

                        Se varsă grăbită, se-ntinde

                        Pe dealuri, pe coaste, s-aprinde

                        Pe şesuri, pe drum.

 

                        Şi parcă străbate-o săgeată

                        De-a lungul câmpiilor reci –

                        O dungă de soare s-arată,

                        Şi-i creşte pe şesuri lucirea,

                        Şi iată-l în toată mărirea

                        Puterii pe veci!

 

                        Murmurul din dealuri pătrunde

                        Prin văi, şi din vale-n păduri;

                        Ca-n farmec, eu nu ştiu de unde

                        E plin de mişcare pământul,

                        Şi cântă şi codrul şi vântul

                        Şi-o mie de guri.

 

                        Ici oameni cu coasa pe umăr,

                        Şi fete cu secera în brâu,

                        Iar gloata cea fără de număr

                        A celor de-o sută de neamuri

                        Se joacă-n arinii cu ramuri

                        Întinse pe râu.

 

                        Şi care, şi turme-n pripoare

                        Pe umede coaste răsar –

                        Sunt toate-ale tale, tu Soare!

                        Făptură tu dând dimineţii,

                        Eşti singur fiinţa vieţii

                        Şi-al lumii altar…