Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Duşmancele

                        Las ochii, mamă, las să plângă!

                        Tu-n leagăn tot cu mâna stângă

                        Mi-ai dat să sug de-aceea sânt

                        Nătângă!

                        Dar n-am pus doară jurământ,

                        Să merg neplânsă în mormânt!

 

                        Nu plâng că mi-e de Leana teamă;

                        De ciudă plâng eu numai, mamă.

                        Cuvintele ei nu le iau

                        În samă,

                        Dar mi-e ruşine şi mi-e greu,

                        Că scoală satu-n capul meu.

 

                        Ea duce sfat din casă-n casă

                        Că n-am broboade de mătase,

                        N-am şorţ cu flori şi dacă n-am

                        Ce-i pasă?

                        N-am mers să-i cer, aveam-n-aveam;

                        Şi n-o să-mi meargă neam de neam.

 

                        Stă-n drum de vorbă cu vecine

                        Şi bate-n pumni: Să mor îmi vine,

                        Auzi tu! Să se prindă ea

                        Cu mine!

                        Ştii, ieri, la moară, ce spunea?

                        Că-s proastă foc şi gură rea!

 

                        Şi-auzi! îi umblă-n cap, tu, soră,

                        S-ajungă ea Lucsandrei noră!

                        O, meargă-i numele! N-o vezi

                        La horă?

                        Ce şorţ! Nu-ţi vine nici să crezi;

                        Fă cruce, fa, să nu-l visezi.

 

                        Nu l-aş purta nici de poruncă!

                        Ce poartă ea, alt om aruncă.

                        C-un rând de haine-o văd mergând

                        La muncă,

                        La joc şi hori acelaşi rând,

                        Îl poartă-ntruna, şi de când!

 

                        Lucsandra-i doară preoteasă,

                        Ea-şi cată noră mai aleasă,

                        S-o ducă-n bunuri şi-n duium

                        Acasă.

                        Ea n-a ajuns, oricum şi cum,

                        Să-şi strângă nora de pe drum.

 

                        Să-şi ieie noră pe-o satană?

                        Că e săracă şi golană;

                        De ce nu vine ca să-i dau

                        Pomană?

                        Nu-i casa lor în care stau

                        Şi-n casă nici cenuşă n-au!

 

                        Auzi tu, mamă, câte-mi spune?

                        Şi aleargă-n sat să mai adune

                        Şi câte porecliri pe-ascuns

                        Îmi pune.

                        De-aş sta să-i dau şi eu răspuns,

                        La câte legi am fi ajuns!

 

                        Ea-mi sare-n drum, că doară-doară

                        M-apuc să-i spui o vorbă-n poară;

                        Şi dacă tac, îi vin călduri

                        Să moară.

                        Să vezi tu, mamă, înjurături!

                        Că ea cu mă-sa îs zece guri.

 

                        Cu gura, mă-sa bate-o gloată,

                        Şi-i de otravă Leana toată

                        Mi-ar pune capul sub picior,

                        Să poată.

                        Dar lor pe plac eu n-am să mor,

                        Că n-am ajuns la mila lor.

 

                        De foame nu dau popii ortul!

                        Eu iarna singură-mi ţes tortul

                        Şi umblu şi eu cum socot

                        Că-i portul.

                        De n-am mătăsuri, am ce pot,

                        Nici bun prea-prea, nici rău de tot.

 

                        Mă prind cu ea? Cel sfânt s-o bată!

                        Dar cum mă prind? Ea e bogată,

                        Ce haine mi-am făcut ca ea

                        Vreodată?

                        La joc mă poţi oricând vedea

                        Cu fetele de sama mea!

 

                        Ori am vorbit cu dânsa glume?

                        O fac de râs şi-i scot eu nume?

                        Ori ies, gătită-n ciuda ei,

                        În lume?

                        Îi ştiu eu focul ochii mei!

                        Lisandru e, că alta ce-i?

 

                        Dar ce? Îl ţiu legat de mine?

                        Îl trag de mânecă? Ba bine!

                        El vine-aşa, de dragul lui,

                        Când vine.

                        Eu nu pot uşa să i-o încui,

                        De stă prea mult, eu cum să-i spui?

 

                        Sunt eu la urmă vinovată,

                        Că Leana umblă ca turbată

                        Să-l vadă-n casa lor intrând

                        O dată?

                        Şi dacă lui nu-i dă prin gând,

                        Ea blestemă de nu-şi dă rând!

 

                        Dar poate da ea bobi cu sita!

                        O fierbe ciuda pe urâta,

                        Că-s mai frumoasă decât ea,

                        Şi-atâta!

                        Să aibă Leana-n frunte stea,

                        Nu-i partea ei ce-i partea mea.

 

                        Că boii-s buni, bine-i bogată;

                        Dar dacă pui flăcăi odată

                        S-aleagă dânşii cum socot

                        O fată:

                        Bogata-şi pupă boii-n bot,

                        Îmbătrânind cu boi cu tot!