Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Dunărea şi Oltul

                        Dunărea vorbea cu Oltul:

                        Tu, copile drag al meu,

                        Zbuciumat tu vii la vale

                        Tulbure mereu

                        Plouă mult la voi la munte,

                        Sate şi câmpii de-neci,

                        Ori ţi-e firea ta de-a rupe

                        Maluri pe-unde treci?

 

                        Rup şi maluri câteodată

                        Şi fac holdele de pier,

                        Iar când plouă mult la munte

                        Cap de om eu cer.

                        Dar nu-i asta, maică sfântă,

                        Nu de asta-s tulburat,

                        Ci de câte văd mi-e milă,

                        Maică, şi-i păcat!

 

                        Tu, pe unde-alergi prin lume,

                        Vezi şi ţări şi munţi frumoşi,

                        Neamuri ce-şi vorbesc ferice

                        Graiul din strămoşi.

                        Toate laudă pe Domnul,

                        Libere-a trăi cum vor,

                        Vesele fiind de viaţa

                        Şi de soarta lor.

 

                        Vezi şi-aici poporul nostru

                        Cel din veac adus pe-aici,

                        Sprintene şi mândre fete

                        Şi flăcăi voinici.

                        Şi ţi-e dragă ţara asta

                        De români, căci te iubesc

                        Dar tu nu cunoşti de-a-ntregul

                        Neamul românesc!

 

                        Eu de unde vin, mâhnitul,

                        Furios spre şes scobor,

                        Căci de unde vin, e spaimă.

                        Groază şi fior.

                        Tot români sunt şi pe-acolo,

                        Neam din veac pe-aici adus,

                        Dar pe gâtul lor şi astăzi

                        Jugul este pus.

 

                        Ei n-au voie să-şi vorbească

                        Graiul strămoşesc ce-l au,

                        Iar în coasta lor de-a pururi

                        Suliţele stau.

                        Sfânta libertate este

                        Nume gol pe-al lor pământ:

                        Cei nedrepţi sunt cei puternici,

                        Singuri au cuvânt!

 

                        Ah, de mila lor eu, maică,

                        Vin aşa de tulburat,

                        Şi de ciudă pe duşmanii

                        Cei ce l-au călcat.

                        Iar de-nec şi mal şi oameni,

                        Nu mai ştiu ce fac nici eu

                        Că mă simt de-atâta jale

                        Tulbure mereu!