Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Draga mamei

                        Colo-n jos, în jos,

                        Este-un plop frumos,

                        Plop cu frunza plină,

                        Neted la trupină,

                        Cu crengi retezate,

                        Spre pământ plecate;

                        Iară lângă plop

                        Este-o casă nouă

                        Cu fereşti vreo două,

                        Casă şindilită

                        Mândru văruită,

                        Cu faţa spre soare,

                        Cu ograda mare,

                        Cu porţi ridicate,

                        Cu uşi largi şi late,

                        Şi cu prag de fag.

                        Iar apoi pe prag,

                        Pe cel prag afară,

                        În amurg de seară

                        Lelea Fira sta,

                        Gheme depăna,

                        Sfaturi înşira

                        Pentru fată-sa.

                        C-aşa-i dacă are

                        Fira fată mare:

                        Mi-o tot sfădeşte,

                        Căci fata iubeşte

                        Şi se prăpădeşte

                        Dup-un feciorel,

                        Şi-apoi pentru el

                        Ea rabdă ocară

                        Şi-n casă şi-afară

                        De s-a dus prin ţară

                        Poveste şi veste,

                        Şi-apoi nu-i poveste,

                        Firei plăcea tare

                        Feciorul pe care

                        Fată-sa îl iubea,

                        Însă el n-avea

                        Averi grămădite,

                        N-avea case şi vite;

                        Fira deci fierbea

                        Şi mi se ciudea,

                        Căci dânsa voia

                        Fata-i să iubească

                        Pe-un fecior cu stare

                        Şi cu vâlfa mare…

 

                        Tot aşa şi iară

                        Şi-acum stând afară

                        Fira se ciudeşte

                        Şi mi se sfădeşte;

                        Fata tort răschiră,

                        Fuse pline-nfiră

                        Şi-nfirând oftează,

                        Jalnic lăcrimează

                        Şi lăcrimând tace,

                        Căci n-are ce face.

                        Fira mi-o vedea

                        Şi din cap dădea

                        Şi din grai grăia:

                        Fată, draga mea!

                        Nu ştiu cum, nu-i bine,

                        Nu ştiu ce-i cu tine,

                        Că tot porţi bănat

                        De te râd prin sat,

                        Şi porţi jale-amară

                        De te râd prin ţară!

                        Nu ştiu ce-i cu tine

                        Că deloc nu-i bine

                        Că oftezi mereu,

                        Lacrimi verşi din greu

                        Şi tot gemi de sună,

                        Parcă eşti nebună,

                        Şi-apoi zile întregi

                        Tu tot vii şi-alergi

                        Şi-ţi tot plângi norocul

                        Şi nu-ţi afli locul!

                        Nu ştiu ce-aş direge,

                        Ca să-ţi dai de lege

                        Şi să fii cuminte

                        Ca şi mai-nainte!

 

                        Fata răschira,

                        Mama depăna

                        Şi iar cuvânta:

                        Draga mamei, fată,

                        Nu fi supărată,

                        Nu tot suspina,

                        Nu tot lăcrima,

                        Că-mi faci gânduri grele,

                        De mă-omor cu ele!

                        Fii tu veseloasă,

                        Căci tu eşti mireasă,

                        Ai mire, ca el,

                        Tras prin un inel

                        Şi el ţi-a adus,

                        Dar eu nu ţi-am spus,

                        La grumazi mărgele,

                        Pe deget inele,

                        Brâu şi-ncingători,

                        Zadie cu flori,

                        Năframe de mătase

                        Toate-n aur trase,

                        Pe margini tivite,

                        Toate-ntraurite!

 

                        Fata suspina,

                        Mama sta ce sta

                        Şi iar cuvânta:

                        Draga mamei, fată,

                        Fii cuminte-odată

                        Şi-ţi alină plânsul,

                        Du-te după dânsul,

                        Căci gazda e tare,

                        Multe moşii are;

                        Are vaci şi boi,

                        Turme-ntregi de oi;

                        Are zece juguri

                        Şi pe-atâtea pluguri.

                        Are vii de struguri;

                        Are-o casă naltă

                        Mândru ridicată

                        Casa şindilită

                        Mândru văruită!

                        Ana suspina,

                        Fira sta ce sta

                        Şi iar cuvânta:

 

                        Draga mamei, fată,

                        Fii cuminte-odată

                        Şi-ţi alină plânsul,

                        Du-te după dânsul,

                        Căci el e frumos

                        La căutătură

                        La scurtătură,

                        Nalt e de statură

                        Şi-ndesat păşeşte

                        Şi se potriveşte

                        Potriveşte bine,

                        Draga mea, cu tine.

                        Lasă pe Ionel,

                        Nu gândi la el,

                        Căci sărac e tare

                        Şi nici neamuri n-are

                        Şi-i din viţă rea

                        Ce zici, draga mea?!

                        Fata răschira,

                        Din greu răsufla

                        Şi-apoi cuvânta:

                        Mamă, orice-i face,

                        Unul numai-mi place,

                        Unul singurel:

                        Numai Ionel!

                        Alt fecior în lume

                        Nu-mi trebui şi-anume

                        Io ţi-o spun o dată:

                        Decât măritată

                        După alt fecior,

                        Mai bine mă-omor!

                        S-o ştii, mamă, bine

                        Asta de la mine!

 

                        Fira greu râdea

                        Şi se cătrănea

                        Şi-apoi se răstea:

                        Fă dar cum vei face,

                        Fă precum îţi place,

                        Fă de capul tău,

                        Cum vei şti mai rău!

                        Du-te unde vrei,

                        Pieri din ochii mei,

                        Pieri-mi dinainte,

                        Fată fără minte!

 

                        Iubea-şi Fira fata,

                        Încât era gata

                        Pentru ea să sară

                        Prin apă şi pară

                        Şi d-aceea ea

                        De necaz plângea

                        Când mi se gândea,

                        Cum că-i lucră fata

                        Cum nu lucră alta!

                        Şi d-aceea sta

                        Şi se cugeta

                        Şi trăia cu gândul

                        Zilele de-a rândul

                        Şi întrebat-a finii

                        Şi-a întrebat vecinii

                        Şi întrebat-a fraţii

                        Şi-a întrebat cumnaţii

                        Doar vor şti să-i spună

                        Vro povaţă bună.

                        Şi-a umblat, umblat

                        Zile-ntregi prin sat

                        Şi-a tot întrebat,

                        Dar i-au spus cumnaţii,

                        Rudele şi fraţii

                        Şi i-au spus vecinii,

                        Oamenii şi finii

                        Să nu-şi bată gândul

                        Unde nu-i cu rândul,

                        Să n-apuce codru,

                        Unde nu-i cu modru.

                        Însă Fira sta,

                        Sta şi cugeta,

                        Mult se frământa

                        Şi întrebat-a iară

                        Prin lume şi ţară

                        Şi-a întrebat anume

                        Prin ţară şi lume

                        Pe la vrăjitori

                        Şi descântători;

                        Pe la crai de meşteri,

                        Cari trăiesc în peşteri

                        Şi cari pot s-adune

                        Dragoste p-alune

                        Şi pot munţi să-nşire

                        P-o sârmă subţire,

                        Şi pot face vrajă

                        Şi scot fier din glajă

                        Şi din nea scot sânge

                        Şi pot dealuri strânge,

                        Şi ei strâng un munte

                        Până-l fac grăunte!

                        Şi-apoi vrăjitorii

                        Şi descântătorii

                        Bobi pe masă întins-au,

                        Păscălii deschis-au,

                        Bobi au înşirat,

                        Stele-au numărat

                        Şi răspuns au dat

                        Că Fira să pună

                        Sâmbure de-alună

                        Şi iarbă nebună

                        Mugure de paltin

                        Şi iarba lui Tatin,

                        Aripă de-albină

                        Fir de răcoină,

                        Măduvă de soc,

                        Fir de busuioc

                        Să fiarbă la foc

                        În apă curată

                        Bine strecurată

                        Până va aburi,

                        Până va clocoti,

                        Până ce vor fi

                        Ierbile încâlcite,

                        Arse şi topite.

                        Iar apoi şi-apoi

                        Fira le va scoate,

                        Le va pune toate

                        Într-o băndurică,

                        Într-o cârpă mică

                        Şi-apoi le va duce

                        Unde-i drumul cruce

                        Şi le va-ngropa

                        Şi-n pământ vor sta

                        Din zori până-n seară

                        Şi până-n zori iară,

                        Farmecul să piară,

                        Răul să se stângă,

                        Vrăjile să strângă

                        Firicele coapte:

                        Ceasul rău de noapte;

                        Dragostea copilei,

                        Ceasul rău al zilei!

                        Şi-apoi Fira în zori

                        Pe la cântători

                        Să le scoată-afară,

                        Şi-apoi de cu seară

                        Când se va culca,

                        Le va aşeza

                        Sub perina sa

                        Căci din vrăjitură

                        Şi din făcătură

                        Ierbile topite

                        Vis îi vor trimite,

                        Visuri dulci şi bune

                        Şi-n vis îi vor spune,

                        Ce să facă biata

                        Să-şi mântuie fata.

 

                        Fira aşa făcea,

                        Ea la foc punea

                        Sâmbure de-alună

                        Şi iarbă nebună,

                        Mugure de paltin

                        Şi iarba lui Tatin,

                        Aripă de-albină,

                        Fir de răcoină,

                        Măduvă de soc,

                        Fir de busuioc

                        Şi-apoi le fierbea

                        Până clocotea

                        Apa din ulcea,

                        Până se topea

                        Ierburile stoarse,

                        Apoi mi le scoase

                        Şi le-a îngropat

                        Şi le-a dezgropat

                        Şi le-a aşezat

                        Sub perină-n pat;

                        Apoi se culca

                        Şi greu vis visa,

                        Vis de vrăjitură,

                        Vis de făcătură,

                        Vis bun de cu seară

                        Pentru jale-amară

                        Vis de miezul nopţii

                        Pentru vraja morţii;

                        Vis de dimineaţă,

                        Vraja de viaţă.