Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Din adâncimi

                        Din adâncimi fără de margini

                        A răsărit pe cer o stea;

                        Şi trişti, nemişcători de-a pururi

                        Aprinşii sori priveau la ea.

 

                        De la-nceput, de când e lumea,

                        Izbită ea prin spaţii reci

                        Se duce-ntr-una, se tot duce

                        Şi se va duce-n veci de veci.

 

                        Se scuturau, gemând prin noapte,

                        Din visuri deşteptaţii sori

                        Ca să-şi mai scuture urâtul,

                        Să alunge-ai frigului fiori.

 

                        Şi se uitau cu jale-n drumul

                        Pierdutului drumeţ acum –

                        O, de-ar putea şi ei vreodată

                        Să alerge-n veci pe-acelaşi drum.

 

                        Căci ei de la-nceputul lumii

                        Stau solitari în gol aşa,

                        Şi-n lungul cel de veci al vremii

                        Ei tot pe-acelaşi loc vor sta.

 

                        Dar nu ştiau că steaua-n treacăt

                        Îşi plânge-amarul ei noroc,

                        Că, de-obosită, pizmuieşte

                        Pe cei ce stau etern în loc.