Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Decebal către popor

                        Viaţa asta-i bun pierdut

                        Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!

                        Şi-acum ar vrea un neam călău

                        S-arunce jug în gâtul tău:

                        E rău destul că ne-am născut,

                        Mai vrem şi-al doilea rău?

 

                        Din zei de-am fi scoborâtori,

                        C-o moarte tot suntem datori!

                        Totuna e dac-ai murit

                        Flăcău ori moş îngârbovit;

                        Dar nu-i totuna leu să mori

                        Ori câine-nlănţuit.

 

                        Cei ce se luptă murmurând,

                        De s-ar lupta şi-n primul rând,

                        Ei tot atât de buni ne par

                        Ca orişicare laş fugar!

                        Murmurul, azi şi orişicând,

                        E plânset în zadar!

 

                        Iar a tăcea şi laşii ştiu!

                        Toţi morţii tac! Dar cine-i viu

                        Să râdă! Bunii râd şi cad!

                        Să râdem, dar, viteaz răsad,

                        Să fie-un hohotit şi-un chiu

                        Din ceruri până-n iad!

 

                        De-ar curge sângele pârău,

                        Nebiruit e braţul tău

                        Când morţii-n faţă nu tresari!

                        Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari

                        Când râzi de ce se tem mai rău

                        Duşmanii tăi cei tari.

 

                        Ei sunt romani! Şi ce mai sânt?

                        Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,

                        Zamolxe, c-un întreg popor

                        De zei, i-am întreba: ce vor?

                        Şi nu le-am da nici lor pământ

                        Căci ei au cerul lor!

 

                        Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!

                        E rău destul că ne-am născut:

                        Dar cui i-e frică de război

                        E liber de-a pleca înapoi,

                        Iar cine-i vânzător vândut

                        Să iasă dintre noi!

 

                        Eu nu mai am nimic de spus!

                        Voi braţele jurând le-aţi pus

                        Pe scut! Puterea este-n voi

                        Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,

                        Că zeii sunt departe, sus,

                        Duşmanii lângă noi!