Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
De profundis

                        Pe sub dealurile Plevnei

                        Doarme spaima şi fiorul,

                        Soarele-şi ascunde faţa

                        Şi-ngrozit se-ntoarce norul

                        Să se ducă-ntr-alte părţi.

                        O, a fost acolo-n vale

                        Moarte şi pierire-odată,

                        Iar amara ei cumplire

                        Scrisă vreme-ndelungată

                        Povesti-se va prin cărţi.

 

                        Umblă mai încet cu plugul,

                        Tu ţăranule, cu grapa,

                        Poartă-te să dai ţărâna

                        Mai deoparte-ncet cu sapa

                        Pe colnice cu porumb

                        Poate unde scurmi pământul

                        Tu să vezi că iese sânge,

                        Plugul tău să dezvelească

                        Vrun voinic ce-n groapă plânge

                        Zbuciumat de spade şi plumb.

 

                        Au venit din munţi cu soare

                        Şi din văi întunecate,

                        Au lăsat pustii acasă

                        Stâne şi câmpii şi sate

                        Şi-au trecut grozavul râu.

                        Moarte! Tu aveai cu tine

                        Tot alaiul spaimei tale:

                        Spune tu, putut-ai, moarte,

                        Să opreşti voinicii-n cale,

                        Să le pui mâniei frâu?

 

                        Pe sub dealuri pe la Plevna

                        Doarme spaima şi fiorul

                        Plin de griji şi-n tăcere

                        Se strecoară călătorul

                        Prin pustiul loc de-omor.

                        Eu mă tem de-un semn, de-o şoaptă,

                        Căci din gropile tăcute

                        Vor ieşi cei morţi cu vuiet,

                        Sute-n luptă iar cu sute,

                        Repetând pierirea lor!