Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Crăciunul în tabără

                        (Pe Câmpia Smârdanului, 1877)

 

                        Şi-acei ce de-a pururi au glume,

                        Azi tremură muţi şi-ngheţaţi

                        În jalea cea fără de nume;

                        Pustii ei simt, şi-aruncaţi

                        Departe la margini de lume.

 

                        Iar codru-ngropat e-n zăpadă;

                        Nu-i uşă, nu-i cale, nu-i loc.

                        În haine ca-n zi de paradă,

                        Ţin pâinea-ngheţată la foc,

                        Stând unul într-altul grămadă.

 

                        E freamăt în zare: e tunul,

                        Ori cântec de clopot din sat?

                        Crăciunul e astăzi, Crăciunul.

                        Flăcăii ţin capul plecat,

                        Şi plânge-necat câte unul…

 

                        Ard vesele flăcări pe vatră;

                        Şi-ai casei, la masă, gătiţi.

                        Vin oaspeţi, şi canele latră;

                        Le ies înainte grăbiţi

                        Ai casei pe pragul de piatră.

 

                        Iar pâinea pe masă, vecină,

                        Pe neted-întinsul ştergar,

                        Cu vinul din oala cea plină;

                        Şi însuşi bunicul, cel rar

                        La vorbe, azi râde şi-nchină.

 

                        Cu cârpa la spate legată

                        Nevasta se-nvârte, având

                        Spre toţi câte-o vorbă-mbunată

                        Şi, locuri pe laviţe făcând,

                        E suflet şi inima toată.

 

                        Din leagăn îi bâlbâie-odorul,

                        Se luptă din mâni şi e-n zor

                        Să-şi ducă la gură piciorul,

                        Afară e soare sub nor,

                        Dar haină de aur e norul.

 

                        Şi-i hohot de râset în stradă,

                        Şi însuşi bunicul acum

                        Se-ndoaie spre geamuri să vadă

                        Amestecul vesel din drum

                        Şi lupta cu plumbi de zăpadă:

 

                        O ceată mai mare de fete

                        Au prins de flăcăi, mai puţini.

                        Şi-aprinsă e lupta-ntre cete,

                        Şi toţi de zăpadă sunt plini

                        Şi-n gura şi-n sânuri şi-n plete…

 

                        Şi-aici, în pierduta câmpie,

                        Sunt ninse cărările-acum,

                        Se zbuciumă vântu-n mânie,

                        Iar corbii-n pribeagul lor drum

                        Dau roate prin zarea pustie…