Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Cornul

                        Cum geme-ntreg Tirolul de vuiet de bătăi!

                        O singură colibă stă pacinică în văi.

 

                        Şi-ntr-însa plânge-o mamă. Ce bine şi-a pierdut?

                        Ea plânge că bărbatul în luptă i-a căzut.

 

                        Şi cei doi fii ai mamei căzură la hotar;

                        Cel mic îi mai trăieşte şi chinul ei amar.

 

                        Un fiu de-ţi mai rămase, la pieptul tău să-l strângi,

                        Tu eşti încă bogată, tu mamă, de ce plângi?

 

                        Şi-auzi! Ce sunet trece puternic, plin de foc?

                        De ce-a tresărit mama, stând galbenă pe loc?

 

                        Auzi, măicuţă dragă, ce glas a răsunat!

                        E nuntă, dragul mamei, sunt clopotele-n sat!

 

                        Măicuţo, nu e cântec de nuntă ce-aud eu!

                        Vor fi ducând la groapă p-un mort, iubitul meu!

 

                        E corn, iubită mamă, nu-i cântec de mormânt,

                        Cunosc eu acest sunet şi ştiu şi acest cânt!

 

                        Prin văi şi munţi cu vuiet întâi când a sunat,

                        Ne-a strâns în braţe tata şi grabnic a plecat.

 

                        Şi-apoi d-a doua dată când a trecut sunând,

                        Doi fraţi ai mei plecară, că ei erau la rând.

 

                        Şi-acum el sună iarăşi, să plec armat şi eu,

                        Cei morţi şi-au făcut rândul şi-acum e rândul meu!

 

                        E rândul meu, măicuţo, dă-mi armele din cui,

                        Tirolul să mi-l apăr, să-i apăr munţii lui,

 

                        Acolo unde-n luptă vitejii cad mereu

                        Rămâi cu bine, mamă, rămâi cu Dumnezeu!

 

                        El grabnic află arme şi-n noapte s-a pierdut,

                        Şi mă-sa plânge dusă şi cornul a tăcut.