Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Cântecul fusului

                        Eu mi-am făcut un cântec

                        Stând singură-n iatac

                        Eu mi-am făcut un cântec,

                        Şi n-aş fi vrut să-l fac.

                        Dar fusul e de vină

                        Că se-nvârtea mereu,

                        Şi ce-mi cânta înainte

                        Cântam pe urmă eu.

 

                        De-atunci îl cânt întruna

                        Că-mi vine-aşa nevrând;

                        De-aş face orice-aş face,

                        Nu pot să-l scot din gând.

                        Îl cânt torcând la vatră

                        Şi-l cânt mergând pe drum

                        Şi nu pricep ce-i asta,

                        Şi nu ştiu, biata, cum?

 

                        Adese stând la cină

                        Simt lacrimile des,

                        Nu pot mânca de lacrimi

                        Şi trebuie să ies

                        Afară-n vânt, afară,

                        Că-mi arde capul tot,

                        Şi-ngrop în palme capul

                        Şi-mi cânt amarul tot.

 

                        Am stat la roata morii,

                        Şi roata umblă des,

                        Şi roata morii cântă

                        Cuvinte cu-nţeles.

                        Ea cântă înainte;

                        Cânt şi eu după ea

                        Moraru-şi face cruce

                        Privind în urma mea.

 

                        Şi-am mers pe malul apei,

                        În valuri să-mi îngrop

                        Şi cântecul, şi-amarul

                        Dar a-nceput un plop

                        Să cânte, şi toţi plopii

                        Cântau duios în vânt,

                        Şi m-am trezit deodată

                        Că plâng şi eu şi cânt!

 

                        Şi-am mers pe lunci, dar jalnic,

                        D-a lungul peste lunci,

                        Cum plâng şi cântă toate!

                        Şi-n crâng m-am dus atunci

                        Nu-i loc mai bun pe lume

                        De plâns decât în crâng!

                        Ah, toate plâng, şi satul

                        Se miră că eu plâng!

 

                        Dar fusul e de vină,

                        Că se-nvârtea mereu,

                        Şi el cânta un cântec,

                        Şi-l ştiu de-atunci şi eu!

                        Şi-ncet ce trece viaţa

                        Când n-ai nici un noroc

                        Mai iute dac-ar trece,

                        De-ar sta mai bine-n loc!

 

                        De-ar sta pe loc mai bine!

                        Ori loc eu să-mi găsesc

                        Să pot să plâng cu hohot

                        Nici asta nu-ndrăznesc!

                        Că mama mă tot ceartă

                        Şi tata-i supărat,

                        Şi-n ochii mei se uită

                        Toţi oamenii din sat.

 

                        Ah, seara, numai seara,

                        Mă simt la largul meu,

                        Că-ngrop în perne capul

                        Şi, până-n zori mereu,

                        Tot plâng ca o nebună

                        Şi perna-n braţe o strâng,

                        Şi plâng, că nu mă vede

                        Măicuţa-mea că plâng.