Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Cântec III

                        Ţară-avem şi noi sub soare,

                        Şi-o râvnesc duşmani destui,

                        Dar prin vremi asupritoare

                        N-am lăsat-o nimănui.

                        E bogată, zici! vezi bine,

                        E bogată, căci în ea

                        Multe inimi sunt, străine,

                        Şi-i frumoasă, că-i a mea.

                        Dacă-i mică, nu-i de-ocară,

                        Căci viteji în ea mai sânt,

                        Şi-apoi şi la noi în ţară

                        Creşte fierul din pământ:

                        Când voim, îl ştim culege,

                        Ştim cum să izbim cu el

                        Când duşmani lipsiţi de lege

                        Vin spre noi cu gând mişel.

 

                        Steag avem şi noi, străine,

                        Şi-l iubim cu jurământ.

                        Ziua răului când vine,

                        Ce frumos se zbate-n vânt!

                        E frumos şi steagul vostru,

                        Dar pe-al nostru de-l privesc

                        Tot mai mândru este-al nostru,

                        Şi mai sfânt, că-i românesc.

                        Rupt de-asprimile furtunii

                        Răscolite de duşmani

                        L-au purtat cinstit străbunii

                        Prin atât amar de ani.

                        De ne cheamă azi la moarte,

                        Veseli mergem la război:

                        Să dea Domnul să ni-l poarte

                        Şi nepoţii tot ca noi!

 

                        Ştim şi noi o lege sfântă,

                        Şi de-un veac de ani acum

                        Stăm cu ochii tot spre ţintă,

                        Mergem tot pe-acelaşi drum.

                        Pentru sfânta lege-a crucii,

                        Pentru limba ce-o vorbim:

                        Ce de-oţel pe săbii lucii

                        Pus-am noi de când trăim!

                        Ştie Dumnezeu de-i bine

                        Ori de facem vrun păcat

                        Dar noi ştim c-aşa e bine

                        Să ţinem ce-am apucat.

                        Pentru lege, pentru limbă,

                        Noi cu gura prindem foc:

                        Numai vântul se tot schimbă,

                        Însă munţii stau pe loc.

 

                        Sunt şi neamuri mai cu nume,

                        Mai vestite la război;

                        Or fi multe poate-n lume,

                        Câte n-au ajuns la noi.

                        Dar noi ştim ce ne-nvăţară

                        Cei ce-au fost, şi când rostim

                        Vorba sfântă neam şi ţară

                        Noi, străine, tresărim.

                        Pentru cel ce ne iubeşte,

                        Tot ce-avem noi dăm cu drag,

                        Dar când neamul ni-l huleşte

                        Şi vrăjmaş ne vine-n prag,

                        Mii de oşti cu el s-aducă:

                        Noi suntem români destui

                        Când de piept cu noi s-apucă,

                        Aibă-l ceru-n mila lui!